Potrivit Senses of Cinema, filmul regizat de Jane Schoenbrun, „Teenage Sex and Death at Camp Miasma”, își asumă în mod explicit hiperreferențialitatea față de moștenirea filmelor slasher pentru a sonda natura reflexivă și iterativă a dorinței în epoca ecranului. Analiza descrie o construcție în care sexul este prezentat ca performanță vizionată, iar oglinda cu două sensuri a internetului amplifică fenomenul descris de John Berger, potrivit căruia o femeie trebuie să se privească continuu pe sine. Regizoarea folosește acest cadru pentru a întreba cum se poziționează femeile queer și femeile trans queer în ciclurile de a privi și a fi privite, precum și ce dorințe și rușine generează aceste cicluri.
„Teenage Sex and Death at Camp Miasma” urmărește personajul Kris, interpretată de Hannah Einbinder, o tânără cineastă însărcinată să resusciteze proprietatea zombie a francizei slasher Camp Miasma, considerată prea profitabilă pentru a fi ignorată, dar prea problematică pentru o reevaluare modernă fără o abordare queer. Kris ajunge la Camp Tivoli, locația originală de filmare a primului episod din Camp Miasma, care găzduiește acum actrița care a jucat Final Girl, Billy Presley, interpretată de Gillian Anderson. Cele două femei împărtășesc o obsesie pentru serie, fiind atrase de confluența dintre sânge și lust în universul Camp Miasma, iar Billy o ajută pe Kris să elibereze o forță mai transformatoare decât adaptarea inițială planificată.
Prima încercare a lui Kris de a face sex cu Billy este descrisă prin ritualul de pregătire în baie, unde reflexia din oglindă aduce imaginea unei tinere palide cu ochii scoși și gura plină de sânge, aluzie la legenda Bloody Mary. Kris iese ezitantă, își ascunde fața după păr și repetă cu respirație forțată formula „dealer’s choice”, până când se retrage. Sursa notează că în această secvență ochelarii lui Kris amintesc de cei ai lui Midge din „Vertigo” al lui Alfred Hitchcock, obiect descris de Erika Balsom ca semn al unei femei care știe prea mult, dar și al trecerii către un subiect activ al viziunii și cunoașterii.
Fantezia sexuală a lui Kris este să devină final girl, urmărită de ucigașul mascat Little Death, până la penetrare și moarte. În film, Little Death devine metaforă pentru orgasm, iar obiectele din narațiune sunt literalizate ca instrumente de inoculare. Când Kris acceptă în sfârșit fantezia, ochelarii îi cad și se sparg, marcând pierderea instrumentului de auto-conștientizare la intrarea în jocul de consens non-consens. Analiza subliniază că filmul este despre sexualitatea trans după tranziție, iar numele regizorului din universul ficțional, Ray Blanchard, face trimitere la sexologul cu aceeași titulatură, cunoscut pentru tipologia transsexualismului și pentru impactul său asupra medicalizării experiențelor trans.
Conform interpretării citate de Senses of Cinema, Kris este descrisă ca femeie trans, iar rușinea ei provine din moștenirea lui Blanchard privind autogynephilia și din teama de a fi percepută ca exploatatoare atunci când își dorește să fie dorită ca femeie. Filmul pune în scenă simultaneitatea de a vedea și a fi văzută, iar în proiecția din sala taberei Kris și Billy urmăresc scene din Camp Miasma original, moment în care Billy explică faptul că a fost ambele personaje: victimă și ucigaș, privitor și privit. Senses of Cinema scrie că narațiunea dezvăluie modul în care fantezia, dorința și queerness-ul sunt construite reciproc, strat cu strat.
