Potrivit ScreenRant, seria sud-coreeană „Sisyphus: The Myth” este prezentată ca un thriller sci-fi de 16 episoade care combină elemente din „Dark” și „Lost”. Producția, difuzată de JTBC și regizată de Jin Hyuk, este disponibilă pe Netflix și a fost lansată în 2021. În distribuție apare Park Shin-hye în rolul Kang Seo-hae, iar povestea urmărește un inginer talentat prins într-o rețea de secrete după un eveniment misterios, care colaborează cu un călător din viitor pentru a dezvălui adevăruri și a evita o catastrofă iminentă.
ScreenRant notează că, spre deosebire de multe producții care folosesc călătoria în timp ca artificiu ieftin, serialul abordează bucle cauzale, paradoxuri bootstrap și teleportare, cu un set de reguli fixe pentru dispozitivele sale. În centrul narațiunii se află mașina numită Uploader, care permite deplasarea în timp. Ca și în „Dark”, prezentarea călătoriei în timp sugerează că libera alegere din prezent ar putea fi o iluzie, alegerile fiind deja modelate de cineva sosit din viitor.
Analiza subliniază că „Sisyphus: The Myth” construiește un puzzle temporal în care trecutul, prezentul și viitorul sunt legate, dar nu urmărește un arc preplanificat pe trei sezoane și nu dezvoltă arbori genealogici complecși precum „Dark”. Personajele nu sunt prinse într-o buclă fixă și inescapabilă, însă se confruntă cu linii temporale ostile și cu schimbări psihologice imprevizibile generate de călătorii.
Când serialul se îndepărtează de logică pentru a construi mistere, devine mai apropiat de „Lost”. Ritmul rămâne susținut aproape pe toată durata, iar multe detalii cruciale sunt trecute cu vederea pentru a menține interesul. Această abordare produce daune narațiunii, dar face producția mai ușor de urmărit decât „Dark”.
ScreenRant recunoaște că „Sisyphus: The Myth” devine prea ambițios și introduce goluri narative încă din primul episod, ceea ce îl împiedică să devină o capodoperă sci-fi de nivelul lui „Dark”. În ciuda limitărilor, serialul este apreciat pentru viziunea sa și pentru modul în care, similar cu „Lost”, reușește să țină spectatorul conectat, strălucind în special atunci când pune accent pe supraviețuire și pe incapacitatea umanității de a accepta incertitudinea.
