Potrivit The Guardian, debutul de lungmetraj al cineastei georgiene Maka Gogaladze, „Ever Since I Knew Myself”, privește diferențele generaționale prin prisma sistemului educațional din Georgia și a accentului pus pe colectivism. Recenzia apărută pe 26 octombrie notează că filmul pornește de la ideea că cicatricile imprimate în mințile tinere nu se estompează niciodată.
Lungmetrajul se deschide pe o plajă stâncoasă bătută de valuri, însoțit de texte pe ecran care relatează o întâmplare din adolescența regizoarei. Gogaladze povestește cum și-a aruncat toate poeziile la gunoi, un gest de revoltă împotriva mamei dominante, menit să o facă pe aceasta să se simtă vinovată. Aparent, filmul pare un nou act de revoltă, pentru că regizoarea își pune mama în fața camerei și o întreabă, direct și uneori brutal, despre educația strictă primită în copilărie.
În dialoguri, cele două vorbesc despre lecțiile de pian care se terminau în lacrimi și despre examenele academice dure care au continuat să o bântuie pe Gogaladze și la maturitate. Personalitățile contrastante apar în tensiune, iar secvențele sunt, în același timp, o încercare emoționantă de a depăși distanța dintre generații.
Regizoarea lărgește cadrul cu o serie de viniete observaționale filmate în clase de copii din Georgia. Subiectele variază de la istorie la balet și dans, iar atmosfera disciplinară rămâne constantă. Chiar și la ora de artă, profesorii lasă puțin loc expresiei individuale sau dezbaterii. Obediența, nu dialogul, pare a fi regula.
Trecerea între povestea personală a lui Gogaladze și aceste secvențe externe este uneori șocantă și cere informații contextuale suplimentare. Filmul arată însă că interesul său depășește educația. Pentru o țară invadată de numeroase ori, accentul pe colectivism este explicabil, scrie The Guardian, însă sub presiunea menținerii unei identități naționale omogene, minunea și inocența copilăriei riscă să fie pierdute definitiv.
