Potrivit The Guardian, Sacha Baron Cohen revine după două decenii în pielea lui Ali G cu „Ali G: Who Iz I?”, o satiră cu mize mari care lovește în sus și în jos cu un gust prost spectaculos. Recenzia notează că, dacă primul film a fost apreciat, continuarea va fi mai puțin plăcută pentru fani, iar pentru cei care l-au disprețuit va fi și mai iritantă. Baron Cohen își asumă și acuzația de rasism printr-un nou personaj creat aparent pentru a o anticipa și a o ironiza.
Spre deosebire de „Ali G in Da House” din 2002, pelicula nu este o narațiune scrisă integral. Este o serie de hoax-uri live cu un gust prost spectaculos, îndreptate asupra unor ținte merituoase și mai puțin merituoase. Filmul satirizează lipsa de scrupule a martirilor anti-woke ai libertății de exprimare. Alături de Ali apar două figuri secundare: Erran Morad, un ofițer sinistru al Mossadului și al IDF-ului devenit consultant de securitate în SUA, văzut anterior în serialul „Who Is America?”, și Dr. Nira Cain-N’Degrocello, o liberală albă grotesc de superficială, auto-numită vânătoare a aproprierii culturale. Finalul este construit cu dubluri și, probabil, filmări ascunse refăcute.
O problemă recurentă este nevoia filmului de a spune explicit cine este și cine nu este „în joc”: la început, peste genericul de final și chiar în mijlocul acțiunii. Ali G este istorie, iar apogeul popularității lui Baron Cohen cu Borat este și el îndepărtat, iar scena media online este acum atât de fragmentată încât, scrie The Guardian, oamenii au uitat, o generație nouă nu știe, iar mulți nu îl recunosc.
Conceptul de bază îl prezintă pe Ali ca pe un personaj epuizat, fără bani și nepopular, un vechi om de media care dezaprobă planul partenerei sale însărcinate, Julie, interpretată de Morgana Robinson, de a lansa un cont OnlyFans. Încercând să vândă un fax într-un magazin de amanet din Staines, aparatul scoate o ofertă de la HBO pentru un nou show. Excitați, Ali și Julie merg în SUA să păcălească oameni în stil clasic, cu formatul de mic ecran mărit la proporții cinematografice. Tormentorul său fictiv woke decide să îl doboare și, angajând hardman-ul israelian, încearcă să convingă republicani creduli și agresivi că Ali este un terorist mexican al cărui copil trebuie împiedicat cu orice preț să se nască pe sol american. Publicația menționează și un anunț exclusiv despre un lider republican jenat de film care spune că plănuiește să dea în judecată Baron Cohen, numindu-l „un mincinos și un pervers”.
Recenzia constată că filmul face să pară proști câțiva oameni, dar Baron Cohen nu reușește o lovitură mare asupra unei personalități precum în continuarea Borat. Întrebarea rămâne cine este Ali G și care este rostul reînvierii sale. Primul film sugera că ar fi fost cândva un tip goth, în stilul lui Robert Smith, detaliu acum uitat. Filmul nu face aluzie la Tim Westwood, DJ-ul de hip-hop de la BBC Radio 1 și fiul episcopului de Peterborough, ale cărui manierisme au fost considerate o influență asupra creației. Spre deosebire de ieșirile cinematografice ale lui David Brent de la Ricky Gervais și Alan Partridge de la Steve Coogan, care puteau reprezenta mai plauzibil melancolia îmbătrânirii și a irelevanței, Ali G pare îmbătrânit în mod greșit, iar umorul On-the-Buses cu Julie este obosit. Cele mai bune secvențe vor ajunge în curând pe TikTok și Instagram reels, notează The Guardian.
