Potrivit Cineuropa, Isabel Coixet semnează un nou lungmetraj cu o poveste care invită la regândirea prezentului și la imersiune într-o Roma intimă, cotidiană și autentică. „Three Goodbyes” a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în 2025, a ajuns în cinematografele italiene la scurt timp după aceea și în cele spaniole în februarie 2026. Lansarea în Franța din septembrie s-a dovedit promițătoare, marcând cea mai bună deschidere a oricărui film al regizoarei în țară, după ce pelicula a câștigat Premiul pentru cel mai bun regizor și Premiul publicului la Festivalul de Film Spaniol de la Nantes.
Filmul adaptează „Tre ciotole. Rituali per un anno de crisi”, cartea publicată postum a scriitoarei italiene Michela Murgia. Isabel Coixet și Enrico Audenino îmbină două dintre povestirile sale pentru a crea o nouă narațiune despre iubire și despărțire, boală și durere, acceptare și redescoperire. Turnat integral în italiană, lungmetrajul parcurge o Roma îndepărtată de clișee și de privirea turistului, cu Trastevere ca principal cadru și opriri în Testaccio, Ostiense și Pigneto, precum și în diverse locații de-a lungul râului Tibru. În centrul său se află povestea, sau sfârșitul, relației dintre Marta, interpretată de Alba Rohrwacher, și Antonio, interpretat de Elio Germano.
Sub ceea ce pare a fi doar o altă ceartă se ascunde durerea tăcută a unui cuplu al cărui raport și-a pierdut intensitatea, unde tăcerea și evitarea oferă o ușurare imediată în fața a ceva prea copleșitor pentru a fi confruntat. Povestea se deschide cu despărțirea Martăi și a lui Antonio. În zilele care urmează, Marta începe să se simtă rău și își pierde apetitul, simptome pe care le atribuie perioadei dificile prin care trece. Îngrijorată de sora sa, Elisa, interpretată de Silvia D’Amico, decide să facă o programare la medic. Diagnosticul unei boli terminale schimbă cursul narațiunii și stabilește tonul filmului.
Marta aduce inevitabil aminte de Ann, protagonista apreciatului „My Life Without Me”, interpretată de Sarah Polley. Performanțele magnetice ale celor două actrițe arată, după cum nota scriitoarea americană Dorothy Allison, că „viața, chiar în cea mai brută și neșlefuită stare a sa, este un dar plin de sens care merită trăit cu îndrăzneală”. Pornind de la o premisă similară, „Three Goodbyes” se dovedește totuși mai afirmativ și luminos. Autentic, dar reținut. Mișcător, dar niciodată devastator. Pentru Marta, prezența și timpul devin semne vitale. Ea nu se ferește de durere, ci o îmbrățișează și o îndură pentru a se regăsi. Pentru Antonio, anumite locuri nu mai sunt doar locuri; sunt amprente emoționale. El încearcă să-și reconstruiască viața departe de Marta, dar Roma a devenit o hartă a amintirilor, iar conversația este modul său de a le procesa.
Universul cinematografic al Isabel Coixet explorează viața de zi cu zi și valoarea gesturilor simple cu o fluență neobișnuită. Tema centrală invită la regândirea prezentului, refocalizarea priorităților și distanțarea de zgomotul exterior pentru a savura viața, așa cum reflectă scena puternică în care Marta mănâncă o înghețată de parcă ar fi pentru prima dată. Filmul este și o odă pentru rolul indispensabil, chiar dacă aparent secundar, al oamenilor care ne însoțesc. Agostino, interpretat de Francesco Carril, și Silvia, interpretată de Galatéa Bellugi, aduc o perspectivă vie și proaspătă, acționând ca catalizatori. Într-o replică preluată din „Glimmers”, unde un profesionist în îngrijiri paliative îi spune lui Ramón, interpretat de Antonio de la Torre, că „prezența morții face viața mai interesantă”, Marta ajunge să înțeleagă același lucru. „Three Goodbyes” este o coproducție italo-spaniolă realizată de Cattleya, Ruvido Produzioni, Bartlebyfilm, Buenapinta Media, Bteam Prods, Colosé Producciones, Perdición Films, Apaches Entertainment, Tres Cuencos AIE, Vision Distribution și RTVE. Vision Distribution se ocupă și de vânzările internaționale.
