Potrivit IndieWire, articolul „Don’t Get the Wrong Idea About ‘The Dropout’” pleacă de la secvențele din „You Can See Everything” în care apar fragmente din miniseria „The Dropout”. Printre acestea, scena în care Amanda Seyfried dansează pe „I’m in a Hurry (And Don’t Know Why)” este evidențiată ca favorită. În imagine, Seyfried o interpretează pe Elizabeth Holmes la 17 ani, privind un poster cu Steve Jobs și mișcându-și brațele într-un ritm semi-ritmic, ca și cum ambiția ar încerca să se desprindă din corp.
În contextul filmului, secvența este prezentată ca ridicolă. Pe ecranul computerului din fața lui Holmes reală apare o versiune exagerată a fondatoarei Theranos, pe care o urmărește alături de soțul Billy Evans și de documentaristul Nathan Fielder. Când Fielder întreabă „Did you really do that?”, răspunsul este previzibil. În contextul serialului, versiunea exagerată nu este o reconstituire, ci un personaj menit să ilustreze adevăruri fundamentale despre Holmes: obsesia pentru schimbarea lumii, graba de a începe și, poate cel mai important, faptul că nu știe de ce.
IndieWire notează că meritul, distincția și ingeniozitatea lui „The Dropout” pot fi greu de recunoscut imediat după vizionarea lui „You Can See Everything”. Chiar și Seyfried, care apare în a doua parte a documentarului ca vocea proiectului și cea mai valoroasă interpretă, are dificultăți în a apăra serialul după ce o vede pe Holmes vizionându-l. Întrebată despre interpretare, actrița se ascunde în spatele explicației simple că „The Dropout” este un serial ficționalizat și că ea joacă un personaj. Afirmația este adevărată, dar nu completă.
Serialul ar avea nevoie de apărare doar dacă impresia principală vine din film, unde materialul este prezentat din perspectiva lui Elizabeth. Experiența directă vine din miniseria semnată de Elizabeth Meriwether, descrisă ca o investigație măsurată și plină de vervă. „The Dropout” prezintă faptele pentru a o interoga pe persoană, în timp ce filmul o interoghează direct pe persoană pentru a descoperi faptele. Cele două viziuni coexistă, cu un personaj neechivoc jucat de Seyfried alături de personajul ambiguu pe care Holmes îl joacă sau nu în documentar.
Publicația subliniază că niciun proiect nu pretinde că înțelege totul despre Holmes. Documentarul lui Fielder și Lance Oppenheim pornește de la întrebarea dacă Holmes este o manipulatoare sau cineva atât de convinsă de propriul geniu încât nu distinge ficțiunea de realitate, pentru a ajunge la celebrarea inscrutabilității sale. „The Dropout” este mai puțin ambiguu, dar nu definitiv. Serialul Hulu ficționalizează evenimente reale pentru a spune o poveste digerabilă și folosește faptele ca bază a fraudei prezentate.
Miniseria merge dincolo de rapoartele ABC News care au inspirat-o și refuză să reducă motivațiile la un singur moment, la vina societății sau la portretul unui monstru fără sentimente. În timp ce documentarul păstrează un cadru strâns pe viața lui Holmes, serialul aplică aceeași lentilă largă asupra consecințelor. Sunt prezentați oamenii de știință care semnalează limitele etice încălcate, executivii manipulați, sursele intimidate și studenții vizați în procese. Stephen Fry este distribuit în rolul lui Ian Gibbons, omul de știință-șef trădat și reangajat de Holmes, iar episodul 4 este intitulat „Old White Men”. În final, ambele lucrări susțin că, indiferent de context, Holmes rămâne un mister.
