Potrivit Little White Lies, cel mai recent lungmetraj stop-motion al lui Travis Knight, „Wildwood”, este prezentat ca un testament magic și măiestru al puterii unui film construit cu dragoste și grijă la fiecare etapă. Regizorul și șeful Laika menționează în interviuri că producția a durat mult timp. Knight a citit romanul lui Colin Meloy și Carson Ellis în vara lui 2011, înainte ca acesta să fie disponibil publicului, și a cumpărat imediat drepturile de ecranizare. La acea vreme, Laika lansase un singur film, „Coraline”, regizat de Henry Selick. Studioul a petrecut următorul deceniu realizând patru lungmetraje de animație și consolidându-și poziția în industrie, înainte de a se simți pregătit să abordeze povestea lui Meloy și Ellis.
Pentru cinefilii familiarizați cu producțiile Laika, „Wildwood” își construiește fundația pe formula unui copil obișnuit care pătrunde într-o lume extraordinară populată de creaturi stranii. Legătura se poate urmări de la „Coraline” la „Wildwood” prin „ParaNorman”, „The Boxtrolls”, „Kubo and the Two Strings” și „Missing Link”, însă există un sentiment de evoluție continuă, nu de simplă replicare. Cu fiecare film, studioul și-a mărit ambiția și scara, învățând tehnici noi și îmbunătățindu-și procesele. „Wildwood” este descris ca cel mai dificil proiect al Laika până acum, din punct de vedere fizic și emoțional, dar dedicarea rămâne constantă la toate nivelurile.
Protagoniștii sunt Prue McKeel, cu vocea lui Payton Elizabeth Lee, o adolescentă de 12 ani sceptică, care își ia distanță de părinții supraprotectivi, Maya Erskine și Jake Johnson, și se atașează de fratele ei mic, Mac. Colegul ei nerdy, Curtis, interpretat de Jacob Tremblay, o admiră, însă Prue preferă să fie singură. După un act de sfidare parentală care duce la răpirea lui Mac, cei doi ajung în tărâmul magic Wildwood, ascuns ochilor nemagici. Acolo descoperă un război civil în care guvernatoarea Alexandra, cu vocea lui Carey Mulligan, încearcă să-și extindă controlul în detrimentul locuitorilor nativi. Mac pare parte din planul ei, iar Prue încearcă să-l împiedice.
Numele Laika a devenit sinonim cu un nivel de meșteșug minuțios, fiind, alături de Aardman, unul dintre principalii jucători în stop-motion. În „Wildwood”, fiecare detaliu este remarcat, de la marioneta de șobolan de șapte inci, Septimus, cu vocea lui Awkwafina, până la decorurile inspirate de pădurile dense din Oregon. Lumea imaginară este transformată în realitate cu o finețe care face adesea dificil de crezut că se urmăresc păpuși manipulate manual timp de șase ani. Secvența culminantă de luptă, comparată cu Isengard din „The Two Towers”, dar cu coioți în locul orcilor, este prezentată ca unul dintre cele mai electrizante momente ale anului.
Adaptarea elegantă semnată de Chris Butler unește magia romanului lui Meloy cu umorul și căldura specifice Laika. Traducerea unei cărți de 600 de pagini într-un film de două ore este realizată fără să pară forțată, iar „Wildwood” este considerat cea mai matură producție a studioului până acum, cu momente surprinzătoare de violență și emoție brută. Aceste secvențe sunt susținute de un scenariu ancorat de personaje centrale puternice, aduse la viață de o distribuție vocală excepțională. Little White Lies scrie că Laika rămâne un exemplu al ceea ce este posibil în animație atunci când artiștii au timp și resurse, iar „Wildwood” este cel mai clar testament al acestui ethos, inspirat de maeștrii fantasy Tolkien, Le Guin și Pratchett.
