Potrivit IndieWire, recenzia pentru „Wicker” a fost publicată inițial pe 25 ianuarie 2026, la Festivalul de Film de la Sundance. Lungmetrajul regizat de Eleanor Wilson și Alex Huston Fischer ajunge în cinematografele americane prin Black Bear în distribuție limitată pe 23 octombrie, cu o extindere programată pe 30 octombrie.
Filmul este o fantezie sexuală folk, cu accente raunchy, plasată într-o perioadă nedefinită, undeva între secolele XVII și XIX. Olivia Colman joacă rolul unei pescărese ursuroase, marginalizate de săteni, care îi cere unui meșter de coșuri, interpretat de Peter Dinklage, să-i împletească un soț. Rolul soțului este jucat de Alexander Skarsgård, un bărbat compus în întregime din fibre de răchită, cu un chip care seamănă cu o espadrilă țesută întinsă peste un craniu uman. Premisa vine din povestirea „The Wicker Husband” semnată de Ursula Wills-Jones și este filmată cu un stil vizual clar, în raport de aspect academic, de directorul de imagine Lol Crawley, cunoscut pentru „The Brutalist”.
Pe lângă relația centrală, pelicula construiește un ansamblu de săteni copleșiți de frustrare sexuală. În distribuție apar Nabhaan Rizwan în rolul unui croitor, Elizabeth Debicki în rolul soției sale nefericite, Marli Siu ca sora ei pudică, Richard E. Grant ca un doctor extrem de incompetent, alături de Máté Mészáros în rolul unui bețiv local și Gustav Lindh ca un spălător de sticle. Wilson și Huston Fischer alternează acțiunea principală cu aceste povești secundare, construind un umor de tip Monty Python, cu răni, alăptare, sânge și situații corporale exagerate.
Momentul cel mai remarcat în recenzie este relația dintre Colman și Skarsgård. Regizoarea și scenarista folosesc designul de sunet realizat de Andy Neil pentru a sugera, fără a arăta, excitația personajului din răchită, iar secvențele duc la spargerea unui pat pe care acesta reușește să îl repare. Skarsgård, recent văzut în „Succession”, „Pillion” și „The Moment”, este descris ca o prezență calmă și romantică în ciuda protezelor. Colman, care a jucat recent femei dezordonate și social alienate în „The Favourite” și „Empire of Light”, aduce personajului un patos ancorat, iar un accident tragic de la final generează un moment de colaps emoțional considerat autentic.
Este al doilea lungmetraj al celor doi autori după „Save Yourselves!” din 2020. Imaginile lui Crawley ridică materialul, care ar putea părea schlock, la un nivel mai pretențios, iar recenzia notează că, deși filmul riscă să rămână la nivelul unei idei de scurtmetraj întinsă în lungmetraj, prezența celor doi actori principali conferă peliculei o forță distinctă.
