Potrivit The Guardian, lungmetrajul „Bad Day at the Office" este un thriller hiperactiv filmat în mare parte cu GoPro-uri la persoana întâi, în care John Hannah, în vârstă de 64 de ani, parcurge Londra gangsterilor cu mișcări de parkour. Recenzia descrie pelicula ca pe o combinație între „Crank" și „The Hangover", apropiată de tonul lui „Peep Show" ca efecte, și subliniază că perspectiva aleasă ajută la credibilizarea performanței fizice a actorului.
Personajul interpretat de Hannah este Karl Davis, un amnezic care se trezește într-o cameră de hotel asemănătoare dezastrului din „The Hangover", cu dureri de cap, resturi de petrecere și un cadavru în cadă. Într-o inversare a logicii din „Crank", Davis și-a lăsat o cutie de pastile și un bilet prin care se îndeamnă să ia una de fiecare dată când ritmul cardiac crește. Asta se întâmplă la scurt timp după trezire, iar sosirea a doi polițiști falși care percheziționează încăperea coincide cu intrarea lui Molly, interpretată de Radha Mitchell, camerista cu care a petrecut noaptea precedentă.
Filmul este regizat de Chee Keong Cheung, care anul trecut arătase aptitudini pentru acțiunea cinetică cu thrillerul mai sobru „Son of the Soil", plasat în Lagos. În „Bad Day at the Office" ritmul rămâne constant la maxim, iar narațiunea sare între punctele de vedere ale lui Karl, Molly și Ivan, interpretat de Tim Fellingham, un gangster sârb al cărui tată se află în cadă. Pe măsură ce recompensa pentru capul lui Karl crește, acțiunea se înscrie într-un traseu delirant prin lumea interlopă londoneză.
Secvențele enumerate de publicație includ coborârea prin parcări multietajate, evitarea unui DJ clovn înarmat cu mitralieră și apărarea într-un club cu ajutorul jucăriei sexuale menționate, al unui piston și al propriei urine. Imaginea este încărcată cu gimmick-uri, iar acțiunea este adnotată inutil cu graffiti roz, inclusiv un contor al persoanelor doborâte inconștiente cu dildo-ul. Această abordare este prezentată ca fiind aproape experimentală.
Recenzia notează că, deși inițial plăcută, noutatea nu se menține. După aproximativ o oră, pelicula revine la un scenariu convențional de răzbunare în lumea interlopă. Cheung ratează, potrivit textului, momente de respiro mai bine construite, precum secvența în care Molly răsfoiește o patiserie în timp ce Karl se cațără pe acoperișuri. La 111 minute de ritm hiperventilat, experiența de vizionare este descrisă ca fiind obositoare, apropiată de senzația a șase ore.
