Potrivit Variety, de când „You Can See Everything” a ajuns în săli săptămâna trecută, clasa comentatorilor de premii discută dacă Amanda Seyfried, elementul neașteptat al documentarului hibrid, poate fi nominalizată sau câștiga un Oscar pentru interpretare. A24 pregătește o campanie pentru actriță. O mare parte din timpul ei pe ecran este ca ea însăși, reacționând în timp real, dar în film reconstituie, în cele din urmă, interacțiunile amintite ale co-regizorului Nathan Fielder cu fondatoarea de tehnologie căzută în dizgrație Elizabeth Holmes.
Repriza readuce rolul pe care Seyfried l-a jucat în serialul Hulu „The Dropout” din 2022, interpretare care i-a adus deja un Emmy și un Glob de Aur. Acum, pe măsură ce „You Can See Everything” pare să devină unul dintre cele mai de succes documentare din punct de vedere financiar, rolul a devenit semnătura actriței. Pentru observator, întrebarea este în același timp un exercițiu amuzant de gândire și o dovadă a prezenței convingătoare a lui Seyfried pe ecran, dar și, într-o oarecare măsură, lipsită de obiect. Pentru prima dată, un Oscar pare să minimalizeze ceea ce face actrița în cea mai convingătoare muncă a carierei sale, care este altceva sau mai mult decât simpla actorie.
Părțile în care Seyfried joacă efectiv sunt în sine captivante. Ea poartă rolul lui Holmes cu ușurință, deși este dublu dezavantajată: spectatorul a petrecut nouăzeci de minute cu Holmes reală și a asimilat cât de puțin înțelege Seyfried enigma motivațiilor acesteia. Și totuși reușește să creeze o versiune coerentă și convingătoare a unei femei pe care nu o înțelegem. A o încadra doar ca prestație de actorie ratează cruzimea prezenței sale. Ea se lasă văzută gândind prin intermediul unei dileme, ca ea însăși, și nereușind să găsească răspunsuri, devenind, după Holmes și soțul acesteia Billy Evans, un alt subiect al documentarului. În vizita la domiciliul lui Evans, după încarcerarea lui Holmes, Seyfried este îndrăzneață și riscantă. Nu este clar dacă joacă în sens tradițional atunci când întâlnește copiii lui Holmes și Evans sau când își apără postul pe rețelele sociale despre regretatul Charlie Kirk împotriva ironiei lui Evans.
Discuția despre etica lui „The Dropout”, dramă bazată pe fapte reale care a folosit licență creativă, o plasează pe Seyfried într-o poziție expusă. Holmes nu a spus și făcut literalmente tot ceea ce spune și face Seyfried în rol, admite actrița, dar ar fi putut. În încercarea de a-și justifica serialul ca nefiind o realitate obiectivă, Seyfried ajunge să spună: „Nu i-am făcut eu asta. Ea și-a făcut-o singură.” În final, cu o fatalitate de tip „It’s Chinatown”, adaugă: „Este foarte complicat”. În acest moment, ea pare mai puțin să joace decât să fie acționată, într-un moment de sinceritate dureroasă pe care și-l permite în fața camerei.
„You Can See Everything” este fără îndoială un vârf de carieră pentru o actriță care a părut uneori un outsider. Rolul lui Elizabeth Holmes fusese inițial pentru comedianta de sketch Kate McKinnon, iar Seyfried l-a obținut după retragerea acesteia și după nominalizarea la Oscar pentru „Mank” din 2020. Vorbirea despre Oscar are sens, mai ales că Seyfried a ajuns la un loc foarte crud în film și a livrat și umor memorabil în a doua parte. Precedentul vag similar este nominalizarea Mariei Bakalova pentru continuarea „Borat” din 2020, pentru reacția în fața realității. Indiferent de rezultat, Seyfried și-a deschis munca de actriță, atât pregătirea cât și întrebarea morală a interpretării unei persoane în viață, scrutinului atent și a fost suficient de vulnerabilă pentru a încerca să o discute.
