Potrivit Collider, Jeremy Urquhart publică o selecție de opt filme animate care, deși apreciate, au rămas în afara atenției largi. Lista pune accent pe lucrări care folosesc animația pentru a aborda teme pentru adulți și pentru a experimenta tehnic, nu doar pe povești pentru copii.
„Mind Game” (2004) este descris ca una dintre cele mai bizare producții animate. Povestea urmărește un tânăr timid implicat cu yakuza, moartea și întoarcerea la viață, iar o parte semnificativă se petrece în interiorul unei balene uriașe, cu secvențe care par să se desfășoare în minte sau în vis. „The Wolf House” este prezentat ca un horror animat tulburător, cu un stil vizual original care combină stop-motion și animație desenată pe suprafețe reale, în decoruri tridimensionale, construit pentru a părea filmat într-un singur plan. Filmul urmărește o tânără, Amalia Kassai, care fuge dintr-un lagăr și găsește adăpost într-o casă ciudată.
„Tux and Fanny” reunește zeci de scurtmetraje de câte unul-doi minute, totalizând 82 de minute, și urmărește doi protagoniști într-un stil predominant 8-bit, cu rupturi frecvente din această estetică. Producția, disponibilă gratuit pe canalul de YouTube al creatorului, combină umorul, tristețea și reflecții despre existențialism. Richard Linklater apare în listă cu „Apollo 10½: A Space Age Childhood”, o animație recentă distribuită pe Netflix, remarcată pentru stilul vizual distinct, personajele jucăușe și umorul său, dar considerată insuficient promovată.
„Ruben Brandt, Collector” este un film maghiar despre o bandă de hoți care încearcă să fure opere de artă valoroase și despre ancheta unui detectiv care urmărește organizatorul. Producția se remarcă prin premisa de heist transpusă în animație și printr-un stil animat neobișnuit, ritm alert și secvențe elaborate. Michel Gondry este menționat pentru documentarul animat „Is the Man Who Is Tall Happy?”, construit în jurul unor interviuri cu lingvistul și filozoful Noam Chomsky, unde animația este folosită pentru a explica idei complexe și pentru a explora obstacolele comunicării.
„Comet in Moominland” este prezentat ca o poveste cu animale antropomorfe care primesc vestea că o cometă se apropie și ar putea distruge lumea lor. Filmul este descris ca fiind prietenos pentru copii, cu umor și imagini drăguțe care echilibrează premisele apocaliptice. „The Gate to the Mind's Eye” face parte dintr-o serie timpurie de experimente cu animația CGI și nu are, în sens clasic, un fir narativ. Scenele cu tentă științifico-fantastică sunt legate de o coloană sonoră muzicală îndrăzneață, oferind o odisee animată suprareală specifică primilor ani ai tehnicii digitale.
