Documentarul „Soul Patrol” al regizorului J.M. Harper urmărește prima echipă neagră de Long-Range Reconnaissance Patrol din războiul din Vietnam prin vocea lui Ed Emanuel, fost soldat în vârstă de 17 ani în timpul turului său din 1968-1969. Potrivit IndieWire, filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Sundance în 2026 și este lansat în cinematografe selectate de Kino Lorber începând cu vineri, 6 noiembrie. Recenzia a fost publicată inițial în timpul festivalului.
Proiectul pornește de la memoriile omonime publicate de Emanuel în 2003, în care acesta povestea că și-a căutat și a reunit foștii camarazi. În 2024, bărbații se regăsesc pentru ceea ce va fi ultima lor reuniune, într-o sală de conferințe a unui hotel din Florida. Pe lângă Emanuel, apar Lawton Mackey, Thad Givens, Emerson Branch, Jesse Lewis, Willie T. Brown, Willie Merkerson și Norman Reid, care discută amintirile serviciului militar și speră că dialogul îi poate ajuta să meargă mai departe.
Narațiunea lui Emanuel oferă contextul anului 1968, când tinerii au plecat să servească într-o Americă turbulentă. Pe avionul spre Vietnam a fost anunțată asasinarea lui Robert F. Kennedy, protestele împotriva războiului creșteau, iar mișcarea pentru drepturile civile condamna conflictul. Un discurs al lui Martin Luther King Jr. devine un moment emoțional pentru Emanuel, pe măsură ce acesta începe să se întrebe dacă trauma trăită în război a meritat.
Harper, al cărui prim lungmetraj „As We Speak” a fost de asemenea prezentat la Sundance, folosește imagini Super 8 filmate de soldați în Vietnam, montaje rapide cu știri și reclame ale epocii și secvențe de reuniune filmate în alb-negru, inclusiv o conversație cu soțiile și partenerele bărbaților. Recenzia notează că reconstituirile cu actori sunt integrate cu dificultate și că partitura cu coarde puternice tinde să fie generică, în timp ce filmul funcționează cel mai bine atunci când lasă mărturiile să vorbească.
„Soul Patrol” nu încearcă să rezume experiența totală a Vietnamului, ci să o cuprindă pentru acești oameni. În ultimele secțiuni, atenția se mută asupra întoarcerii dificile acasă, cu sinceritate și vulnerabilitate. Un membru al echipei reflectă faptul că este nevoie să se spună poveștile pentru a înțelege de unde au plecat și încotro se îndreaptă, și că trebuie să știi începutul înainte să-ți poți închipui sfârșitul.
