Potrivit Variety, cea mai recentă colaborare dintre Angel Studios și grupul creștin For King + Country, „Drummer Boy”, este o lectură plăcută, dacă simplistă, a luptei fondatoare a Statelor Unite pentru independență. Filmul ajunge târziu pe valul entuziasmului pentru semiquicentenarul național și devreme pentru sezonul de Crăciun, dar ar trebui să găsească un public în rândul audiențelor creștine. Este primul lungmetraj pentru mai mulți colaboratori de la „Unsung Hero” din 2024, un succes notabil în zona entertainmentului bazat pe credință, însă povestea plasată la începutul războiului revoluționar este o întreprindere considerabil diferită. Nu este „Hamilton”. Pentru cei care caută o abordare sentimentală a istoriei timpurii a SUA cu un sunet pop contemporan mai degrabă vanilla, producția Angel Studios oferă un omagiu sigur și în mare parte plăcut musicalurilor de ecran de altădată.
Filmul se adresează în primul rând fanilor deja existenți ai formației de muzică creștină câștigătoare de Grammy For King + Country, formată din frații Luke și Joel David Smallbone, acesta din urmă jucând și coregizând alături de fratele Ben Smallbone. Mesajul religios este relativ atenuat în favoarea unui apel mai general la „iertare și reconciliere”, ceva aparent bine cronometrat după un ciclu electoral tensionat. Spectatorii care preferă divertismentul strict secular îl pot găsi cam naiv, dar tonul rămâne accesibil.
Un prolog din 1762 îi găsește pe membrii a două familii traversând Atlanticul din Anglia spre colonii. Copiii lor au aproximativ aceeași vârstă, dar grupurile sunt diferite: Clems, conduși de Nathaniel, interpretat de Ioan Guffudd, sunt oameni simpli care speră să fie „cu adevărat liberi” într-un nou ținut fără clase. Lordul văduv Balfour, interpretat de Charles Esten, se așteaptă să-și poarte tradițiile aristocratice în străinătate, împreună cu un aparent sclav negru pentru fiica sa snobă. La vederea țărmului, nava este atacată de francezi, în timpul războiului francez și indian, iar consecințele cad cel mai greu asupra familiei Clem.
Douăsprezece ani mai târziu, ambele clanuri s-au stabilit în Kingston, New York, viitoarea primă capitală a statului. Familia Clem a înființat o moară de cereale, condusă de mama Rachel, Melora Hardin, împreună cu fiii adulți Jeremiah, Joel David Smallbone, și Benjamin, Lucas Leach, acesta din urmă încă șchiopătând din cauza traversării fatale. Deasupra lor, social, se află Balfourii, cu influență politică considerabilă. Acolo, unica fiică Elisabeth, Lizzie, Beth Easdown, este debutanta cea mai căutată din regiune, asistată de servitoarele Emmaline, India Brown, și Margaret, Beverley Knight. Perechea speră să-și cumpere libertatea într-o zi, iar Emmaline nutrește și speranțe romantice pentru Jeremiah, care odată i-a învățat în secret să citească și să scrie. Deocamdată însă, el are ochii doar pe Lizzie.
Excesul de taxe și abuzurile colonialiste declanșează războiul pentru independență. Ben, prieten cu rebelii, își face gură mare și familia Clem este etichetată ca fiind de trădători. Pentru a salva afacerea, Jeremiah se înrolează ca redcoat britanic sub comanda lordului Balfour. Din picare, Ben pleacă și ajunge în rândurile forțelor patriotice conduse de maiorul scoțian Ambrose, Iain Glen. Este respins inițial din cauza dizabilității, apoi își dovedește valoarea cu un solo de tobe improvizat, percuționistul având rolul de a da comenzi de atac. Se conturează astfel conflictul acerb frate contra frate, în timp ce Emmaline joacă rolul de Cyrano, scriind scrisori lui Jeremiah pe care acesta le crede de la Lizzie.
„Drummer Boy” evită bătăliile de amploare, iar iscăliturile haotice din păduri reflectă probabil modul real în care s-a câștigat războiul. Secolul al XVIII-lea apare foarte îngrijit și frumos, cinematografia în format larg a lui Cathal Watters amintind de pictura peisagistică idealizantă a secolului al XIX-lea, deși peisajele sunt adesea în Irlanda, nu în New York-ul de sus. Costumele lui Nadine Powell și decorurile lui Chad Krowchuk oferă o fidelitate periodică decentă. Musicalul rămâne în mod pop mainstream, cu voci înalte suple, dar aproape juvenile, versuri banale și producție bombastică. Melodiile aparțin lui For King + Country, iar partitura de fundal este semnată de Garrett P. Tyler și Danny Lopez. Scenariul lui Richard L. Ramsey tratează conflictele ca probleme de moralitate umană, nu de credință. Tinerii protagoniști lasă impresii plăcute în limitele unui scenariu necomplicat și a zece cântece, iar sinceritatea regizorilor face ca un final de Crăciun cu zăpadă pe câmpul de luptă să fie acceptabil, chiar dacă forțează credibilitatea.
