Potrivit IndieWire, recenzia filmului „Everytime” al regizoarei austriece Sandra Wollner a reapărut pe 5 noiembrie 2026, după publicarea inițială pe 10 septembrie 2026 în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Toronto. Distribuitorul 1-2 Special anunță lansarea în săli limitate vineri 6 noiembrie, urmată de o lansare națională în februarie 2027. Este al treilea lungmetraj al regizoarei Wollner.
Premisa este simplă și este introdusă printr-un prolog construit din cadre lungi cu acțiune redusă, care pune accent pe textura mișcării în spațiu. Acțiunea se concentrează pe Ella, o mamă singură interpretată de Brigit Minichmayr, și pe copiii săi, Jessie, jucată de Carla Hüttermann, și Melli, jucată de Lotte Shirin Keiling, într-o după-amiază de vară în Berlin. Imaginea este semnată de Gregory Oke, care a fotografiat și „Aftersun”, iar designul sonor apropie vocile de corpurile îndepărtate.
În cursul zilei, Jessie se întâlnește cu iubitul ei, Lux, interpretat de Tristán López, în timp ce familia se pregătește de plecare spre Tenerife. Seara, cei doi ies într-un club, consumă substanțe și se retrag pe acoperișul unui bloc. Lux adoarme, Jessie filmează cu iPhone-ul un pescăruș și cade de pe margine. Orașul nu reacționează, camera trece peste copaci, iar partitura lui David Schweighart intră pe măsură ce imaginea trece în lumea „Minecraft” a lui Jessie, coborând apoi prin pământ spre straturi de cod.
Filmul trece apoi la un registru cotidian. Trec luni, Ella vizitează mormântul fiicei, Melli îi trimite mesaje pe telefonul mort al lui Jessie, folosind emoji. Lux revine dintr-un semestru în străinătate și reapariția lui le obligă pe Ella și Melli la confruntări directe cu memoria lui Jessie. Cei trei se întâlnesc în oraș, merg la aniversarea lui Lux și la prânzuri tensionate la fostul soț al Ellei.
Wollner nu oferă răspunsuri clare și păstrează o ambivalență față de modul în care se trăiește moartea în prezent. Locurile vizitate de Jessie înainte de moarte apar bântuite la revenire, iar semnele digitale rămân în prim-plan: poze vechi, notițe vocale, chat-uri WhatsApp. Regizoarea urmărește și poezia analogică a naturii, alături de detritusul digital lăsat de personaj.
În ultima parte, Ella decide să ducă pe Melli și Lux în Tenerife pentru călătoria amânată. Filmul păstrează asemănări tematice cu „The Trouble with Being Born”, dar diferă prin distribuția americană, și dialoghează cu filme precum „Personal Shopper” și „Aftersun” în portretul spectral al pierderii.
