Potrivit Collider, un clasament publicat pe 25 octombrie 2026 de Lucas Kloberdanz-Dyck identifică zece anime în care armura narativă este absentă. Autorul pornește de la ideea că multe producții populare oferă personajelor principale o protecție implicită, ceea ce reduce tensiunea, și selectează serii în care decesele, consecințele și mizele afectează atât personajele principale, cât și cele secundare.
Articolul explică conceptul de plot armor ca lipsă de consecințe, în special moartea, pentru personaje, și susține că seriile alese evită această capcană prin structuri în care niciun personaj nu este invincibil. Criteriile invocate sunt mortalitatea, coerența mizelor și modul în care acțiunile generează efecte durabile asupra distribuției.
Printre exemplele menționate se numără „Akudama Drive”, un cyberpunk în care o Japonie militarizată externalizează infracțiunile prin contracte cu criminali pentru jafuri aproape imposibile. Seria este prezentată ca o producție în care gimmick-urile nu salvează personajele și în care distribuția este eliminată treptat. De asemenea, „Legend of the Galactic Heroes” este citat ca un clasic de război spațial în care doi tineri comandanți rup un armistițiu de o sută de ani; acțiunile tactice au consecințe reale, iar personajele pot fi ucise de gloanțe rătăcite sau prin asasinări. „Gantz” apare ca un seinen gore în care protagoniștii recent decedați sunt forțați să vâneze extratereștri, iar rata de supraviețuire este redusă, cu mutilări și decese frecvente.
„Vinland Saga” este descris ca un exemplu în care personajele supraviețuiesc, dar suportă consecințe narative și psihologice care le redefinesc obiectivele. „Banana Fish”, plasat în Statele Unite, este prezentat ca o dramă criminală cu mize fizice și mentale, unde o mică greșeală poate fi fatală. „Akame ga Kill!” este menționat pentru notorietatea sa din anii 2010 legată de eliminarea constantă a personajelor, deși textul notează că această abordare a devenit previzibilă. „Steins;Gate” este evidențiat pentru modul în care tratează călătoria în timp prin încercări, eșecuri și corecții ale cronologiei, cu rezultate logice și fără explicații convenabile.
„Ping Pong the Animation” este inclus pentru că nu favorizează un personaj anume, tratând victoria și înfrângerea ca lecții despre muncă și limite. „Cyberpunk: Edgerunners” este prezentat ca exemplul de referință al genului cyberpunk în care Night City rămâne un mediu periculos și în care nici măcar protagonistul nu beneficiază de protecție narativă.
