Potrivit No Film School, linia „Wyoming” din Dog Day Afternoon nu se regăsea în scenariu. În timpul standoffului, Sonny Wortzik (Al Pacino) cere partenerului săi, Sal (John Cazale), să numească o țară pentru a negocia o evadare. Sal, complet neînțeles, răspunde „Wyoming”, un stat american, nu o țară, iar Pacino reacționează cu sinceritate, corectându-l și protejându-l.
Scena este una dintre cele mai memorabile din lungmetrajul lui Sidney Lumet, deoarece improvizaţia lui Cazale adaugă un strat de umor și de tristețe simultană. În timp ce publicul poate râde de absurdul numelui, contextul real al filmului – o jafă de bancă din Brooklyn în 1972 – face ca linia să devină și o reflexie asupra destinului imprevizibil al personajelor. Pacino nu face glume, ci subliniază că „Nu e o țară. Este în regulă. Mă ocup de asta.”
Lumet, în comentariile sale de pe DVD, explică că Sal este un om simplu, fără cunoștințe de cartografie, iar linia ar fi fost doar o glumă dacă personajul ar fi fost mai înțelept. Directorul subliniază că, în acest context, improvizaţia adaugă o notă tragică, deoarece Sal nu a avut niciodată un plan concret, iar publicul începe să simtă empatie pentru el.
În realitate, Salvatore Naturile, partenerul real al lui John Wojtowicz, a fost împușcat de un agent FBI pe tarmacul aeroportului JFK în 22 august 1972. John Cazale, care a interpretat Sal, a murit în 1978, la vârsta de 42 de ani, după ce a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în 1977. Filmul, bazat pe fapte reale, a adus la viață aceste tragedii prin intermediul improvizaţiei și al performanței autentice.
Linia „Wyoming” rămâne un exemplu de cum improvizaţia poate consolida caracterul și poate transforma o scenă de comedie într-o reflecție profundă asupra destinului și a prieteniei, oferind publicului un motiv pentru a se îndrăgosti de anti-eroi și de oamenii care îi însoțesc.
