Designerul de sunet Johnnie Burn, câștigător al Oscarului pentru „Hamnet” și „The Zone of Interest”, spune potrivit Variety că „Tuner” al lui Daniel Roher este unul dintre cele mai personale proiecte ale carierei sale. Filmul este descris de Variety ca o cursă de adrenalină centrată pe hiperacuzie, o afecțiune rară care afectează auzul.
În „Tuner”, Leo Woodall îl interpretează pe Niki, un acordor de pian cu un auz extrem de sensibil, uneori debilitant. Sensibilitatea aceasta l-a împiedicat să își urmeze visul de pianist, dar se dovedește utilă în meserie și, în paralel, în spargerea de seifuri. Niki se implică prea mult cu o bandă de hoți în timp ce începe o relație cu muziciana și compozitoarea Ruthie, interpretată de Havana Rose Liu. Regizorul este documentaristul câștigător al Oscarului Daniel Roher, cunoscut pentru „Nalavany”.
Burn a declarat pentru Variety că a experimentat o formă ușoară de hiperacuzie în adolescență. El povestește că a asistat la o explozie, a rămas complet surd aproximativ 20 de minute și, când auzul i s-a întors, a rămas cu o sensibilitate extremă la sunetele cotidiene. Experiența personală l-a făcut să recunoască imediat subiectul scenariului. „Știu despre ce este vorba”, a fost prima sa reacție la citirea materialului.
Pentru a înțelege peisajul sonor, Burn a recurs la o metodă directă de cercetare. A avut microfoane plasate în interiorul canalelor auditive și a înregistrat sunetele din viața de zi cu zi din perspectiva urechilor sale, apoi le-a ascultat ulterior. Procedura i-a arătat cum anumite zgomote pe care creierul le filtrează de obicei pentru că nu sunt amenințătoare, precum punerea unei tigăi în mașina de spălat vase sau sunetul unui robinet de duș, pot deveni foarte puternice. Obiectivul a fost să arate cum interacționează Niki cu mediul și care sunt riscurile.
În montajul sonor au fost construite mai multe niveluri auditive. Una reproduce punctul de vedere al lui Niki, alta corespunde momentelor în care acesta poartă protecții pentru urechi care restrâng sunetul. Un exemplu folosit de Burn este scena în care Niki stă la un semafor și o motocicletă se apropie alături. Scopul a fost ca publicul să trăiască experiența alături de personaj. Burn și Roher au lucrat împreună la mix, ajustând fiecare decibel. Mixul Dolby Atmos a permis, spune Burn, redarea sunetului la un volum mult mai mare, înconjurător, și a fost o dezvoltare ulterioară a ideii de a diferenția punctele de vedere ale auzului lui Niki.
