Potrivit The Hollywood Reporter, Woman Unknown de May el-Toukhy a fost proiectată în competiția Festivalului de Film de la Veneția și primește o recenzie care pune accentul pe modul în care un personaj individual devine măsură a unei reconcieri naționale. Filmul este un lungmetraj post-al Doilea Război Mondial despre Danemarca, construit în jurul unei femei aflate în pragul unei ascensiuni sociale, dar prinsă între rușinea publică a ocupației și așteptările tăcute ale noii ordini.
Povestea urmărește-o pe Marie, interpretată de Mathilde Arcel, menajeră într-un apartament spațios din Copenhaga deținut de un industriaș textil. Stăpânul casei, văduvul Christian, jucat de Carsten Bjørnlund, este logodnicul ei. Marie numără ultimele zile în care face parte din personal înainte de a intra în clasa superioară, urmând să se căsătorească purtând rochia fostei soții a lui Christian. În jurul ei, celelalte domestice păstrează tăcerea față de această inversare a statutului, iar atmosfera este dată de tonul sobru și îngrijorat ales de regizoare.
Recenzia evidențiază cum trauma colectivă a ocupației naziste se citește în gesturile Mariei. Filmul arată scene în care femei sunt umilite în stradă, cu capetele ras și cu svastici pictate pe corp, ca pedeapsă pentru relații cu soldați germani. Sunt sugerate limitele de agenție în acele situații și coerciția de masă care a pus femeile între trădarea rezistenței și refuzul unui opresor. El-Toukhy trasează o linie între acea subjugare și poziția Mariei după război, între alegerea aparentă de a fi femeia aleasă de un bărbat puternic și controlul real asupra destinului său.
Tensiunea crește odată cu reapariția lui Karl, interpretat de Thorbjørn Hedegaard, un fost luptător de rezistență, răvășit, cu un amestec de răutate și dorință față de Marie. Revenirea sa sugerează că un trecut pe care Marie l-a fugărit a ajuns la ea. Regizoarea nu construiește un thriller clasic, ci menține o ardere lentă, închizând progresiv spațiul de manevră al protagonistei. Arcel joacă alarma cu reținere, lăsând să se vadă rar oboseala circumstanțelor.
Din punct de vedere al meșteșugului, textul menționează cinematografia lui Jasper Spanning și partitura lui Mikkel Hess ca elemente care dau greutate atmosferei. Filmul este scris de May el-Toukhy și Maren Louise Käehne, are o durată de 2 ore 4 minute și îi are în distribuție pe Mathilde Arcel, Thorbjørn Hedegaard și Marina Bouras. Este prezentat ca un studiu de personaj solemn, în care Marie este citită mai degrabă ca emblemă a ceea ce se întâmplă când ființa unei persoane este transformată în obiect politic și personal, apreciat sau devalorizat.
Recenzia notează că ritmul poate părea deliberat pentru unii spectatori, dar apreciază investigația asupra modului în care figurile care au vorbit despre opoziție principială în timpul războiului au trecut mai ușor prin ocupație, în timp ce judecata postbelică pare rezervată mai degrabă celor de sub statutul lor. El-Toukhy, autoarea dramei contemporane Queen of Hearts din 2019, este descrisă ca o cineastă inteligentă și curioasă, capabilă să pună în scenă atât un studiu de personaj, cât și o reflecție sensibilă asupra istoriei naționale.
