Potrivit Sight and Sound, al cincilea lungmetraj al lui Martin McDonagh, Wild Horse Nine, este un caper spionaj din anii 1970 construit pe ironia specifică regizorului și pe o distribuție centrată pe John Malkovich și Sam Rockwell. Publicația BFI descrie filmul ca o comedie-dramă cu accente elegiace, în care McDonagh revine la preocuparea pentru prietenia masculină între un mentor mai în vârstă și un partener mai tânăr, formulă explorată anterior în Banshees of Inisherin (2022). Recenzia notează că tonul este mai puțin susținut decât în acel film și că umorul devine uneori glib în raport cu tragediile reale.
Protagonistul este Chris Carlisle, un ofițer CIA interpretat de Malkovich, aflat în Santiago în 1973 pentru a sprijini răsturnarea președintelui Salvador Allende. Personajul are un diagnostic terminal de cancer și semne de demență incipientă, ceea ce îl împinge spre reflecție mai degrabă decât spre planificarea de noi operațiuni. Partenerul său, Lee Chesterfield, este jucat de Sam Rockwell într-un rol descris ca un straight-man melancolic. În paralel, șeful CIA MJ este interpretat de Steve Buscemi, iar Lee este urmărit și de soția sa Marge, rol pentru care apare Parker Posey.
Chris își notează amintirile pe un dictafon și face bilanțul unor intervenții istorice, printre care Guatemala, Congo și Bay of Pigs. Dorința sa de a vizita Insula Paștelui îl determină pe el și pe Lee să ia o pauză din activitatea de spionaj. În contextul religios catolic, Chris îi cere lui Lee să îl omoare pentru a ocoli interdicția sinuciderii, însă ulterior uită cererea. Pe drum întâlnesc două studente de stânga, Monica și Alicia, interpretate de Mariana Di Girolamo și Ailín Salas.
Recenzia subliniază că McDonagh folosește imagini de arhivă pentru a ilustra atrocități, iar acestea devin fundal pentru personajele sale nereformate. Regizorul își menține dialogul ritmat și personajele bine conturate, iar chimia dintre Malkovich și Rockwell susține secvențele mai fragile. În același timp, sunt semnalate anacronisme, precum reacția lui Chris la utilizarea termenilor indigeni Rapa Nui și moai, considerată neplauzibilă pentru 1973.
Critica atrage atenția asupra modului în care femeile sunt tratate în scenariu, Monica fiind redusă la rolul de vehicul al unei tentative de răscumpărare. Este menționată și o replică în care Chris compară asasinarea lui Patrice Lumumba cu cea a lui John F. Kennedy, formulare apreciată pentru ritm dar contestată pentru inexactitate istorică. Sight and Sound remarcă că filmul oferă o critică a imperialismului american și a realpolitik-ului, dar că această critică este atenuată de afecțiunea regizorului pentru bărbații problematici pe care dorește să îi ierte.
