Potrivit TheWrap, proiecția de la TIFF 2026 a lui Up Against It, în regia lui Trudie Styler, a generat o recenzie dură. Critica descrie lungmetrajul ca pe un ratat de rom-com, cu un Antonio Banderas supra-calificat pentru material, și subliniază că un mesaj ambițios despre familie și separare rămâne ascuns în spatele unei construcții ezitante.
Filmul urmărește un cuplu separat, Álvaro interpretat de Antonio Banderas și Saffron interpretată de Eva Birthistle, care au trecut mai departe cu alți parteneri, Úrsula Corberó și Arinzé Kene. Cei doi își împart custodia fiicei Rose, jucată de Eden Hamilton. După o noapte de băut, Rose află că are o formă rară de leucemie și are nevoie de o transfuzie de la o persoană cu același profil genetic. Părinții încep un demers de fertilizare in vitro, iar apropierea forțată îi face să se întrebe dacă nu ar urma o cale mai directă, ceea ce stârnește suspiciuni în rândul partenerilor actuali.
Recenzia notează că filmul îndrăznește să pună în centrul atenției procesul de IVF și ideea de a crea un nou copil pentru a salva pe cel existent, o întrebare pe care rom-com-urile evită de obicei. Reacția lui Rose la această alegere este de respingere, ea temându-se de un mediu familial acrimonios. Critica apreciază că Styler ar fi putut folosi genul ca un cal troian pentru discuții despre divorț, trădare și dinamici familiale complicate, însă aceste elemente rămân secundare și sunt mai mult invocate decât explorate.
Interpretările sunt considerate punctul forte. Banderas și Birthistle dau credibilitate relației de lungă durată dintre personaje, în ciuda resentimentelor. Eden Hamilton este descrisă ca elementul care oferă filmului tensiune și puls. Momentele de solidaritate, precum partenerii actuali care își rad părul când Rose începe să îl piardă, alternează cu secvențe de umor plasate nepotrivit, cum ar fi dialogul dintre Álvaro și doctorul Choy, interpretat de Selena Tan, despre pornografie pentru recoltarea spermei.
Tonul general este văzut ca dezechilibrat. Montajul semnat de Walter Fasano și Nathan Nugent ar modula rapid momentele serioase cu glume, iar trope-ul bait-and-switch este folosit excesiv, cu scene de tip fake out care devin manipulatoare având în vedere miza bolii unei adolescente de 14 ani. Recenzia concluzionează că filmul pare încă în lucru, cu muchii aspre vizibile, și evită vulnerabilitatea necesară, preferând un umor stângaci care maschează ideile cele mai bune.
