În seara de 18 septembrie, la deschiderea celei de-a XXII-a ediții a „Bucharest International Film Festival”, organizatorii au ales sala Apollo111, un spațiu folosit în anii precedenți pentru proiecții cinematografice. În cadrul galăi inaugurale, Dana Dimitriu, directoarea festivalului, a urmat de Dan Drăghicescu, responsabilul secțiunii „Istorie și cinema”, și Anna Hällerman, ambasadoarea Regatului Suediei în România. În discursul său, Hällerman a prezentat „Ultimul refugiu/Värn”, filmul suedez din 2025 al regizorului John Skoog, care a susținut, alături de fratele său Ernst Skoog, scenograful, un Q&A cu publicul. Conform Revista Film, filmul a fost prezentat în cadrul galei inaugurale, iar după proiecție a avut loc sesiunea de întrebări și răspunsuri.
John Skoog, artist plastic și regizor suedez stabilit în Danemarca, a abordat tematica filmului după o serie de proiecte anterioare. În 2014 a realizat o instalație care a fost expusă la Viena, însoțită de scurtmetrajul „Reduta/Reduit”. În primăvara anului acesta a vernisat expoziția „Redoubt” la Malmö, prezentând o versiune de making-of a materialului folosit în film. Pentru „Ultimul refugiu/Värn” a colaborat cu directoarea de imagine Ida Zbroniec-Zajt, specializată în creație vizuală în alb-negru, și cu actrița poloneză Agnieszka Podsiadlik.
Povestea filmului se concentrează pe figura reală a lui Karl-Göran Persson (1894-1975), un țăran suedez care, în anii ’50, a construit un buncăr suprateran în urma broșurii de apărare civilă „Dacă vine războiul”. Această broșură a fost publicată de statul scandinav în 1943, 1952, 1991 și a revenit în ediții 2018 și 2024, reflectând temerile de război nuclear. Persson, născut în apropiere de locul construcției, a devenit subiectul unei atenții artistice din partea lui Skoog, care a transformat povestea într-o explorare a dualității dintre izolare și comunitate.
Stilul filmului este descris ca fiind low-key bizarer, cu un accent pe caracterizare și pe nararea povestirii de către un copil. Denis Lavant, celebru pentru rolurile sale în „Sânge rău”, „Amanții din Pont-Neuf” și „Holy Motors”, interpretează protagonistul, iar scenografia și montajul creează un ton care evocă atât nostalgia anilor ’50, cât și anxietatea contemporană. Filmul evită explicitarea conflictului și se concentrează pe reacțiile personajelor, oferind o perspectivă atemporală asupra temei războiului și a rezilienței rurale.
„Ultimul refugiu/Värn” a fost primat cu interes de la BIFF, iar discuțiile din Q&A au subliniat relevanța temelor abordate într-un context european contemporan. Conform Revista Film, prezentarea filmului la sala Apollo111 a marcat o schimbare de paradigmă în programul festivalului, evidențiind importanța unei secțiuni dedicate istoriei și cinematografiei în cadrul evenimentului.
