În seara de deschidere a TIFF 2026, în timp ce Sian Heder’s Being Heumann ocupa locul de deschidere la Princess of Wales Theatre, la Royal Alexandra, la câțiva pași distanță, au rulat trei premiere mondiale una după alta. Potrivit RogerEbert.com, care a urmărit programul, cele trei titluri — un horror, un musical morbid și o dramă de epocă — au fost prezentate în aceeași seară, iar impactul lor a fost diferit.
River este debutul lui Joshua Giuliano, un proiect IFC descris ca un slasher plasat pe un râu. Jane Levy, Jessica Rothe și Max Mattern joacă trei frați — Lucy, Drew și Carla — care merg să împrăștie cenușa tatălui lor și rămân blocați după o ruptură de gaz. Filmul folosește sunetul și punctul de vedere pentru a construi tensiunea, cu o secvență de deschidere în care camera parcurge un portbagaj deschis în timp ce acțiunea violentă este sugerată doar sonor. Giuliano pune accent pe designul sonor și pe spațiu, lăsând personajele să vadă amenințarea înaintea spectatorului. Producția este caracterizată ca extrem de violentă, cu comparații făcute cu In a Violent Nature, iar sinopsisul de festival face referire la John Carpenter.
Stuffed, semnat de Theo Rhys, este un musical cu umor morbid inspirat de Sweeney Todd și Little Shop of Horrors. Harry Melling interpretează pe Bernie, un angajat la o fabrică de sandvișuri care îngrijește o mamă cu demență, iar Jodie Comer este Araminta, o taxidermistă care aduce acasă animale moarte și așteaptă un trofeu uman. Cei doi planifică moartea lui Bernie pentru a-l păstra în menajeria ei, iar povestea este purtată de cântece originale de tip dialog-sung. Filmul, de aproape două ore, este descris ca vizual plat, cu o cameră apropiată de interpreți, și repetitiv narativ. Două numere cu coregrafie — unul în fabrică și altul lângă mașina în flăcări — sunt punctele remarcate.
The Housewife de Ben Shirinian adaptează povestea reală a lui Hermine Braunsteiner, gardiană la Majdanek cunoscută ca The Mare, prima nazistă extrădată din Statele Unite. Acțiunea este plasată în Queens, anii ’60, cu Naomi Watts în rolul Hermine Ryan, Luke Evans ca soțul Russell, Tye Sheridan ca jurnalistul Joseph Lelyveld de la New York Times și Michael Imperioli ca ofițer de imigrare. Piesa este declanșată de un indiciu transmis de Elie Wiesenthal. Watts este notată pentru momentele în care lasă să se întrezărească răul din spatele fațadei de soție perfectă. Scenariul este semnat de Alyssa Hill, iar regia este criticată pentru lipsa unui limbaj vizual specific, apropiat de estetica unui film de televiziune.
Din cele trei titluri urmărite în aceeași seară, River este prezentat ca cel mai coerent pentru publicul de gen, Stuffed ca un concept captivant care nu reușește să susțină durata, iar The Housewife ca o dramă istorică care rămâne la nivelul ideii, fără o identitate clară de personaj, vizuală sau tematică.
