Potrivit Slant Magazine, lungmetrajul The Unknown de Arthur Harari a fost prezentat la Toronto International Film Festival în 2026 și este descris ca un psihodramă cu schimb de corpuri marcată de angoasă existențială. Distribuit de Neon, filmul are 137 de minute și este semnat ca scenariu de Arthur Harari, Lucas Harari și Vincent Poymiro. Recenzia apare la 13 septembrie 2026.
Protagonistul este David Zimmerman, interpretat de Niels Schneider, fotograf care reface imagini realizate de tatăl său în Parisul de acum decenii. El observă dispariția clădirilor vechi în numele progresului și trăiește retras, inconfortabil în propria piele. La o petrecere costumată la care este dus de prietena Alice, jucată de Shanti Masud, David întâlnește o femeie interpretată de Léa Seydoux, recunoscută de la un job recent de fotografie. După un act sexual, sub influența drogurilor luate anterior, el leșină.
La trezire, David constată că se află în corpul femeii. Corpul său original nu mai poate fi găsit. Premisa, care ar putea sugera horror sau comedie, este folosită pentru o meditație melancolică asupra răsturnării existenței. Primele zile sunt trăite într-o stare aproape fără vorbă, de tip PTSD, iar lipsa relațiilor susținute împiedică apariția suspiciunilor. David află că trupul ocupat aparține Evei Helsinger, o actriță aspirantă din Germania.
Căutarea corpului original aduce o complicație suplimentară: în trupul lui David se află Malia, interpretată de Lilith Grasmug, după o experiență sexuală similară cu o entitate care pare să sară de la o persoană la alta. Cei doi colaborează pentru a căuta răspunsuri, însă șansele de întoarcere la corpurile inițiale scad. Filmul insistă asupra disforiei de gen resimțite de personaje. David devine conștient de agresiunea masculină după ce plasează corpul Evei într-o situație periculoasă, iar Malia are dificultăți în a face față pierderii anilor de viață și prezenței într-un bărbat mai în vârstă care o respinge. Tensiunile culminează cu o încercare de a reface schimbul prin sex, secvență descrisă ca incomodă și de orientare carnală.
Recenzia notează cinematografia handheld, fără farduri, și interpretările centrale stratificate. Durata de 137 de minute reflectă lenea și desponderea personajelor. Harari atinge tangențial identitatea culturală: trecutul evreiesc al lui David este menționat de mai multe ori, iar originile imigrante românești ale Maliei apar în scene cu tatăl său, Radu Jude. Ambiguitatea rămâne preocuparea centrală, iar finalul evită rezoluția convențională și explicația, încheind cu o acceptare amară și o determinare reînnoită.
