Potrivit Variety, thrillerul Prime Original The Runner a avut premiera pe platformă pe 2 septembrie. Filmul, regizat de Kevin Macdonald, o plasează pe Gal Gadot într-o cursă pe jos prin Londra pentru a-și salva fiul răpit. Producția este prezentată ca un exercițiu de suspans centrat pe o mamă acționabilă, construit în jurul unei mize personale și a unui cronometru.
Personajul interpretat de Gadot este Maia Marten, avocat într-o firmă de top care face parte din echipa care îl urmărește pe un șef al crimei organizate pentru uciderea a două femei. În dimineața în care martorul principal, interpretat de Phoenix Di Sebastiani, urmează să depună mărturie, Maia își duce fiul Noah, interpretat de Rory Wilmot, la școală. Telefonul familiei este compromis. Un apel primit de pe numărul băiatului, de fapt vocea adultă a lui Damian Lewis, anunță răpirea lui Noah și impune o cerință: Maia trebuie să folosească accesul său la sistemul de securitate pentru a elimina martorul înainte de proces. Termenul este de o oră, iar copilul, diabetic, este ținut în viață doar pentru acest interval. Maia, fostă campioană la atletism, încearcă să traverseze orașul fără ajutorul poliției.
Recenzia notează că scenariul semnat de Mark Gibson este alert dar convențional. Încercările de adâncire psihologică sunt expuse direct, iar răsturnarea de situație de la final este construită prea artificial pentru a convinge. Motivele vizuale care deschid filmul, cu Londra populată de oameni conectați digital și indiferenți, revin constant fără să aducă un plus de originalitate.
Kevin Macdonald, cunoscut pentru The Last King of Scotland și The Mauritanian, menține un ritm susținut prin artificii vizuale și de montaj. Imaginea Londrei este aglomerată cu detalii locale, o abordare care amintește de proiectele de tip coffee-table și de documentarul Life In A Day 2020 regizat de el acum cinci ani. Efectul, în loc să intensifice tensiunea, diluează impactul și conferă secvențelor un aspect apropiat de un material promoțional turistic.
Gadot aduce în rol mai ales prezență fizică și capacitate atletică, fără căldură sau particularitate care să diferențieze personajul de arhetipul generic al eroului de acțiune. Lewis apare pe ecran doar spre final și rămâne ancorat în trăsături previzibile. Designul tehnic este îngrijit, dar nu depășește ambalajul unui potboiler cu substanță redusă. Partitura lui Tom Hodge se bazează pe un puls percutant, cu accente de bongouri, iar filmul este încadrat de două piese Blondie, Heart of Glass și Hanging on the Telephone, alegeri care subliniază lipsa de personalitate a ansamblului.
