Debutul de lungmetraj al lui Niki Byrne, „The Julia Set”, îl urmărește pe Julia, o tânără proaspăt admisă la facultate interpretată de Chase Infiniti, prezentată ca o prodigioasă la matematică, cu șanse de a fi nominalizată pentru o medalie Fields. Potrivit Sight and Sound, Infiniti joacă în mare parte cu fruntea, sugerând un proces intens din spatele sprâncenelor, într-un rol care o ține aproape permanent în cadru.
Personajul se intersectează în sesiunile de pregătire pentru Putnam Test cu Pascal, un post-universitar jucat de Christopher Briney. Relația este construită ca o seducție controlată: Pascal îi administrează în secret un test mai dificil decât cel al colegilor și îi notează manual un A, gest care are efect hipnotic asupra unei fete ambițioase și solitare. Julia provine dintr-un mediu modest și ezită să își părăsească familia muncitoare pentru Ivy League, iar filmul sugerează că maturizarea ei trece prin alegerea de a se scăpa de un partener narcisist, competitiv și subminator, chiar dacă acesta este atrăgător și îi declară dragostea după prima întâlnire.
Recenzia notează că previzibilitatea nu este în sine o problemă, filmul neîncercând să reinventeze genul dramei de coming-of-age despre o relație universitară, nici să își ascundă influențele. Imaginile cu tablă evocă „Good Will Hunting” din 1997, iar un dialog târziu face aceeași aluzie. Personajul Dr. Zatlan, major-domul grupului de studiu interpretat de Nina Hoss, este citit ca o variantă a întrebării ce ar fi arătat „Tár” din 2022 dacă Hoss ar fi schimbat rolurile cu Cate Blanchett.
Problema identificată este lipsa de încredere în public. Byrne transformă personajele în purtători de mesaje și secvențe întregi în discursuri. Colega de cameră Erin, jucată de Chloe Bailey, există pentru a-i provoca conștiința, iar Gillian Anderson, în rolul mamei academice și sceptice a lui Pascal, este folosită în același registru de tip Jiminy Cricket. Actrița ar fi avut mai multă libertate mai devreme în acest an în „Teenage Sex and Death at Camp Miasma”, unde a jucat Norma Desmond. Printre interpretările apreciate se numără cele ale bărbaților alfa-nerd-antagonisti: Briney, descris ca un moștenitor privilegiat detestabil, și Jason Isaacs, în rolul tatălui. Scena în care Pascal o aduce pe Julia la casa părinților pentru un weekend de vin și interogatoriu este considerată mai înfricoșătoare decât în „Get Out” din 2017, iar tatăl își materializează persona de game-master prin șah, metaforă dublată ulterior de apropierea Juliei de jocul Go.
Infiniti este descrisă drept o stea care magnetizează camera ori de câte ori apare. Performanța ar fi putut fi mai convingătoare dacă spectatorul ar fi fost lăsat să își formeze propria opinie despre Julia, în loc ca virtuțile și defectele ei să fie narate de anturaj, care funcționează mai degrabă ca un cor grecesc. Filmul nu este suficient de stilizat pentru a susține această abordare și este atât de determinat să ofere o notă optimistă încât chiar și momentele întunecate par forțate. Punctele de intrigă, obstacolele emoționale și catharsisul de ultim moment sunt atât de atent calculate încât nu rămâne nimic în plus, în afară de generic.
