Cu ocazia lansării lui Spider-Man: Brand New Day, cel de-al patrulea film cu Tom Holland în rolul lui Peter Parker, The Hollywood Reporter publică un clasament al personajelor negative din filmele cu Spider-Man, atât live-action cât și animate, de la cele mai slabe la cele mai bune interpretări. Potrivit The Hollywood Reporter, lista acoperă adaptările cinematografice din 2002 încoace și include atât variantele lui Peter Parker cât și ale lui Miles Morales.
În partea inferioară a ierarhiei sunt menționați Dr. Ashley Kafka din The Amazing Spider-Man 2, interpretat de Marton Csokas, o alegere descrisă ca o deviere de la personajul din benzi desenate, și Gustav Fiers, The Gentleman, apărut în scena post-credit din The Amazing Spider-Man și în The Amazing Spider-Man 2, un antagonist obscur care nu are aproape nicio contribuție. De asemenea, Rhino din The Amazing Spider-Man 2, cu Paul Giamatti în rolul lui Aleksei Sytsevich, este criticat pentru accent și design, iar The Tinkerer din Spider-Man: Homecoming, cu Michael Chernus, este remarcat pentru umor dar limitat de timp de ecran și lipsa unei reveniri. Prima versiune a lui Shocker, Jackson Brice, jucat de Logan Marshall-Green, și Herman Schultz, interpretat de Bokeem Woodbine, sunt prezentați ca reinvenții interesante însă cu prezență scurtă.
Clasamentul continuă cu Venom din Spider-Man 3, cu Topher Grace în rolul lui Eddie Brock, o adaptare considerată comic-accurată dar neconvingătoare ca amenințare constantă, și cu Doctor Curt Conners, The Lizard, cu Rhys Ifans în The Amazing Spider-Man, apreciat pentru amenințarea fizică și funcția narativă. Din animație este menționată Olivia Octavius din Into the Spider-Verse, cu Kathryn Hahn, consilier științific al lui Kingpin, și Harry Osborn din The Amazing Spider-Man 2, cu Dane DeHaan, a cărui transformare în Green Goblin este discutată pentru aspect și motivație. Electro, cu Jamie Foxx în The Amazing Spider-Man 2 și No Way Home, este descris ca o caricatură înainte de transformare și apoi ca secvențe vizuale memorabile.
Printre pozițiile superioare apar Wilson Fisk, Kingpin din Into the Spider-Verse, cu vocea lui Liev Schreiber, prezentat ca o masă vizuală și antagonist central, și Sandman din Spider-Man 3, cu Thomas Haden Church în rolul lui Flint Marko, remarcat pentru umanitate și firul narativ legat de familia personajului. Harry Osborn, Green Goblin din trilogia lui Sam Raimi, cu James Franco, este analizat pentru arcul emoțional și sacrificiul final, iar The Spot din Across the Spider-Verse, cu vocea lui Jason Schwartzman, este evidențiat pentru design și rolul de antagonist vindicativ. Aaron Davis, The Prowler, cu vocea lui Mahershala Ali în Into the Spider-Verse, este prezentat ca o figură ambivalentă, iar Quentin Beck, Mysterio din Spider-Man: Far From Home, cu Jake Gyllenhaal, este notat pentru manipulare și impactul asupra identității lui Peter.
Sunt menționați și Adrian Toomes, Vulture din Spider-Man: Homecoming, cu Michael Keaton, descris ca un antagonist de clasă muncitoare cu miză personală, și Otto Octavius, Doctor Octopus din Spider-Man 2, cu Alfred Molina, prezentat ca un om bun împins spre nebunie de propria creație. Articolul plasează acești antagoniști într-o ordine crescătoare, evidențiind alegerile de casting, design și timp de ecran ca factori determinanți în evaluare.
