„The History of Concrete” este debutul în lungmetraj al regizorului John Wilson, lansat în cinematografe la 18 septembrie 2026, după ce a fost prezentat la festivalul Sundance 2026. Filmul continuă povestea HBO-ului „How To with John Wilson”, trecând de la o serie de trei sezoane la o producție documentară de 101 minute. Potrivit review-ului publicat de The Film Stage, filmul păstrează tonul idiosincăric și vesel caracteristic, dar îl extinde într-un format mai larg.
În scenariul său, Wilson combină un stil de „documentary memoir” cu o serie de digresii, începând cu un seminar despre cum se scriu filmele Hallmark. Această secvență funcționează ca un cadru introductiv, prezentând reguli de bază și stereotipuri, înainte ca filmul să se îndrepte spre un drum real în Roma, unde Wilson căută secretul betonului antic. În același timp, filmul include monologuri în off, facturi amuzante și observații despre viața de zi cu zi din New York.
Structura filmului este o colecție de episoade, fiecare segment având un loc diferit: Bellefontaine, Ohio, cu prima drum asfaltată din beton; Louisiana, cu o convenție despre betonul necesar colonizării lunii; Los Angeles, descris ca având o „relație pornografică” cu betonul. Wilson își îmbunătățește compoziția cinematografică, oferind cadre mai contemplative ale peisajelor urbane și inserând glume de editare care depășesc simpla suprapunere a voiceover-ului.
Filmografia nu pretinde să fie o analiză exhaustivă a materialului, ci mai degrabă un punct de plecare pentru o călătorie digerabilă prin diverse teme. Wilson reușește să mențină un fir narativ coerent, deși unele segmente rămân scurte și subiective. Filmul evidențiază dificultățile de a obține finanțare și de a se integra în industria cinematografică, subliniind în același timp abilitatea sa de a transforma observațiile cotidiene în materiale de film.
„The History of Concrete” a fost prezentat la festivalul Sundance 2026 și a fost ulterior distribuit în cinematografe la 18 septembrie 2026. Review-ul de la The Film Stage subliniază că, deși filmul nu este o lucrare academică, el oferă o perspectivă autentică asupra modului în care Wilson își construiește povestea, combinând umorul cu o tristețe persistentă legată de New York și de lumea largă. Pentru cei familiarizați cu stilul său, filmul rămâne o experiență plăcută și revelatoare.
