Potrivit The Guardian, reluarea dramei psihologice „Raise the Red Lantern” a lui Zhang Yimou, apărută în 1991 și adaptată după o nuvelă de Su Tong, rămâne un reper pentru felul în care publicul occidental a perceput China secolului XX. Recenzia notează că filmul a fost primit ca o poveste despre singurătatea unei tinere într-un mediu sinistru, comparabil cu universul lui Charlotte Brontë sau Daphne du Maurier, și că, alături de memorii precum „Wild Swans” de Jung Chang, a deschis o fereastră către un teatru domestic al cruzimii și misoginiei, unde ritualurile de supunere coexistă cu manevre subtile și denunțuri discrete.
În centrul narațiunii se află Songlian, interpretată de Gong Li, o tânără frumoasă și inteligentă din anii 1920, nevoită să renunțe după șase luni la studiile universitare după moartea tatălui. Secvența de deschidere, construită pe un cadru lung fără tăieturi, o surprinde anunțând cumnatei sale, menționată doar în afara cadrului, că acceptă căsătoria, în timp ce ochii i se umplu de lacrimi. Furia, singurătatea și umilința reprimate în acest moment sunt menținute sub suprafață pe tot parcursul filmului.
Songlian ajunge în complexul familial al noului soț, Chen, jucat de Ma Jingwu, a cărui față nu rămâne aproape niciodată clar vizibilă. Locul funcționează ca un oraș-stat închis, guvernat de tradiții stricte. Ea devine a patra concubină, cu propriile încăperi și o servitoare, Yan’er, interpretată de Kong Lin, care spera ea însăși la statutul de soție. Celelalte trei femei locuiesc separat: Yuru, interpretată de Jin Shuyuan, prima concubină, de aceeași vârstă cu Chen și mamă a unui fiu adult; Zhuoyun, interpretată de Cao Cuifen, a doua concubină, mamă a unei fiice; și Meishan, interpretată de He Saifei, a treia concubină, fostă cântăreață de operă, ostilă noii venite.
Chen supraveghează ansamblul cu autoritate. O tradiție bizară prevede amplasarea de felinare roșii în apartamentul concubinei cu care dorește să petreacă noaptea, anunț făcut formal de majordomul său. Prima concubină nu primește niciodată un felinar. Femeia favorizată beneficiază și de un masaj al picioarelor oferit de o servitoare vârstnică. Filmul își construiește credibilitatea prin normalizarea acestor practici, camera și Songlian ne părăsind niciodată spațiul închis.
Povestea dezvăluie un complot împotriva Songlian, vehiculat prin Yan’er, figura de rang inferior care plătește cel mai mare preț. În jurul personajelor circulă numeroase intrigi otrăvite, iar supraviețuirea depinde de anticiparea lor și de întoarcerea lor împotriva adversarilor fără a renunța la masca politeții între surori. Analiza subliniază competiția nemiloasă pentru dreptul de a exista și tragedia faptului că femeile nu își recunosc identitatea comună, fiind tratate ca obiecte decorative, păstrate sau stinse precum felinarele roșii.
