Potrivit The Guardian, publicația a publicat un clasament cu cele mai șocante și afectante povești adevărate aduse în cinema, făcut public înaintea lansării în Marea Britanie a filmului lui Nathan Fielder despre Elizabeth Holmes. Lista de 20 de titluri pornește de la observația că un scurtmetraj de 50 de secunde al fraților Lumière a deschis discuția despre verosimilitudinea cinematografică și ajunge la producții contemporane care folosesc reconstituirea, animația și imersiunea pentru a apropia evenimente reale.
În deschidere este plasat „Tower”, fotografia lui Keith Maitland despre masacrul din 1966 de la Universitatea din Texas, în care animația rotoscopată revitalizează reconstituirea și plasează privitorul sub linia de tragere a ucigașului. Urmează docudrama „A Child of My Own”, semnată de Maite Alberdi, centrată pe Ale, o mamă mexicană care după trei avorturi spontane își păcălește soțul că este însărcinată, iar ancheta regizoarei despre un posibil furt de copil devine și o reflecție asupra cunoașterii celuilalt. Marc Singer este menționat pentru expunerea comunității de „mole men” care trăiește în tunelurile de metrou abandonate de sub Penn Station din New York, un portret sonorizat de DJ Shadow despre sărăcia urbană. Un capitol este dedicat montajului timpuriu al lui Alex Gibney despre prăbușirea unei companii energetice americane și falsificarea profiturilor, citit acum ca prefigurare a chicaneriei companiilor tehnologice.
Secțiunea continuă cu tragedia pe mare a amatorului Donald Crowhurst, care în 1968 a falsificat pozițiile sale timp de șapte luni în timpul unei curse solo de circumnavigație, și cu reportajul lui Sebastian Junger și Tim Hetherington din valea Korangal din Afganistan, unde prezența constantă a amenințării talibane devine o condamnare a războiului fără sfârșit. Godfrey Reggio apare cu Gesamtkunstwerk-ul său despre civilizație, care juxtapune desene neolitice cu lansarea unei rachete și este acompaniat de Philip Glass. Un experiment fără narație filmat la bordul unui trawler din Massachusetts, cu ancore, spumă și pești asfixiați, este descris ca o fuziune a conștiinței cu nava, leviatanul titlului.
Alex Honnold urcă fără coardă pe El Capitan de 900 de metri în Yosemite, iar filmarea lui Elizabeth Chai Vasarhelyi și Jimmy Chin ridică întrebări etice despre expunerea partenerei și despre amplificarea riscului prin cameră. Les Blank este amintit pentru cronica aventurii lui Werner Herzog cu „Fitzcarraldo”, unde regizorul trage un vapor peste un munte. Dziga Vertov este reprezentat prin „Man With a Movie Camera”, prezent ca un pop-up book ultra-cool al mijloacelor cinematografice. Kurt Kuenne apare cu un tribut cataclismic adus medicului Andrew Bagby, construit în jurul iubirii care a permis părinților să supraviețuiască și a co-părinirii cu fosta iubită a victimei, Shirley Turner.
Lista include povestea acrobatului francez Philippe Petit și traversarea sa pe sârmă între turnurile gemene din 1974, spusă cu vervă de James Marsh, și „Touching the Void” al lui Kevin Macdonald, test moral despre tăierea corzii în Anzi. Sunt trecute în revistă portretul lui Timothy Treadwell realizat de Herzog, enigma familială a lui Arnold Friedman și a fiului său Jesse urmărită de Andrew Jarecki, investigația lui Bart Layton despre reaparearea presupusului Nicholas Barclay în Spania, unde un impostor francez este primit în familie, și scurtul lui Alain Resnais despre Holocaust. Încheierea revine la „The Act of Killing” al lui Joshua Oppenheimer, masterstroke-ul care îndrăznește empatia cu făptașii.
