Potrivit Variety, deschiderea secțiunii Horizons de la Veneția este The Girl With The Leica, un film al regizoarei italiene Alina Marazzi care propune un requiem pentru prima fotojurnalistă care a murit pe câmpul de luptă. Proiecția plasează în centrul atenției pe Gerda Taro, născută Gerta Pohorylle, și pe rolul său în construirea mitului lui Robert Capa.
Lucrarea pune la îndoială imaginea consacrată a lui Capa ca fotograf american misterios și jet-seter responsabil de unele dintre cele mai iconice imagini ale secolului XX. Marazzi arată că aliasul Capa a fost întruchipat de maghiarul Endre Erno Friedmann, cunoscut ca André Friedmann, iar opera timpurie a lui Capa a cuprins lucrări semnate atât de el, cât și de Taro. Filmul recuperează astfel contribuția fotojurnalistei germane la inventarea identității artistice a lui Capa.
Nu este un biopic convențional și nici un documentar strict. The Girl With The Leica este o ficțiune bazată pe fapte, cu un stil impresionist și energetic, care amestecă secvențe dramatice color cu imagini de arhivă alb-negru, reportaje de știri și filme de familie amatoare. Sunt folosite formate Super 8 și Super 16 mm alături de fotografii rar văzute. Montajul urmărește viața personajelor și pune în discuție puterea politică a imaginii, oferind o voce femeii al cărei talent a fost aproape pierdut în istorie.
Povestea este ancorată de data de 14 iulie 1937 și se mișcă înainte și înapoi în timp prin amintirile personajului principal. Scenariul semnat de Marazzi și Valia Santella urmărește parcursul lui Taro, interpretată de Emilia Schüle, născută în 1910 într-o familie evreiască care se mută de la Stuttgart la Leipzig. În tinerețe face parte dintr-un cerc de rezistență împotriva guvernului nazist, este arestată și eliberată, apoi fuge la Paris împreună cu alții. În capitala franceză împarte un apartament cu prietena Ruth Cerf, jucată de Luna Wedler, și intră în contact cu fotografi precum Fred Stein și David „Chim” Seymour înainte de a-l întâlni pe André Friedmann, interpretat de Aaron Altaras, și pe Csiki Weisz, interpretat de Sebastian Schneider.
Relația dintre cei doi duce la adoptarea unor nume care sună mai puțin străine și mai puțin evreiești, o strategie pentru a obține onorarii și comenzi mai bune. După o perioadă în care munca ei apare sub aliasul Capa, Taro își revendică propriile credite foto și devine corespondentă de război pentru Ce Soir, ziarul comunist parizian, în Spania republicană. Filmul insistă asupra angajamentului său față de cauza republicană și asupra dorinței de a documenta războiul civil spaniol, în ciuda pericolului crescând.
Pe 14 iulie 1937 Taro se pregătește să părăsească Parisul pentru frontul de la Brunete. Vizitele la prieteni vechi, printre care fostul iubit Willy Chardack, interpretat de Thomas Schubert, deschid amintiri despre activismul politic alături de primul iubit serios Georg Kuritzkes, interpretat de Lucas Englander, și despre ascensiunea nazismului. Schüle transmite energia descrisă de apropiați și complexitatea unei femei dedicate fotojurnalismului și antifascismului, dar și atrăgătoare și seducătoare. Capa îi cere în căsătorie, ea refuză și continuă cu reporterul canadian Ted Allan, interpretat de Jeremy Mockridge, care o însoțește la front unde moare pe 26 iulie 1937, cu mai puțin de o săptămână înainte de împlinirea a 27 de ani. Filmul a fost realizat în limbile europene vorbite efectiv de personaje și apare înaintea dramei în limba engleză Becoming Capa, regizată de Charlotte Colbert și cu Mark Eydelshteyn și Esther McGregor în roluri principale.
