Potrivit Variety, recenzia publicată pe 6 septembrie 2026 se referă la The Echo Chamber, lungmetrajul regizat de Andrea Pallaoro după scenariul final al lui Bernardo Bertolucci scris împreună cu Ilaria Bernardini și Ludovica Rampoldi înainte de moartea acestuia în 2018. Filmul reunește Alicia Vikander, Luca Marinelli și Susan Sarandon într-o dramă romantică construită în jurul unui singur spațiu și are ca teme muzica, dependența, recuperarea și decorul interior.
Acțiunea se concentrează pe un apartament londonez descris ca spațios, cu tavane înalte, bibliotecă, conservator, canapea mare și sistem audio performant. Personajul Anne, interpretată de Vikander, este medic care face vizite la domiciliu. Pacientul ei este Leonardo, jucat de Marinelli, producător muzical cu dureri cronice de spate. Relația lor începe în acest cadru și devine centrală pentru narațiune, în timp ce filmul explorează ideea că locuința este o extensie a identității.
Din punct de vedere tehnic, producția este semnată de directorul de imagine Diego Garcia, colaborator al lui Apichatpong, Reygadas și Refn, care filmează în cadre cu raport Academy. Decorul este realizat de Gaspare de Pascali. Recenzia notează că Pallaoro, autor anterior al filmelor Medeas, Monica și Hannah, păstrează o direcție sobră și fără exagerare, până la un moment considerat inutil în actul final.
Structura folosește flashback și salturi în timp și începe în mijlocul relației, în punctul crizei majore. Anne îl găsește pe Leo sub efectul medicamentelor pentru durere, cu un aparat la încheietură, dansând în living la un volum ridicat. După ce acesta nu se trezește, ea cheamă ambulanța. Luni mai târziu el revine după o perioadă de reabilitare și își reia colaborarea cu Ava May, interpretată de Sarandon, o iconă a cântatului scoasă din semi-retragere pentru a înregistra un album de balade. Partitura este semnată de echipa Clément Ducol și émilie Gassin.
Variety remarcă că, deși distribuția funcționează bine și prestația lui Sarandon aduce energie, povestea rămâne limitată la cele patru pereți ale apartamentului și devine repetitivă înainte de finalul de peste două ore. Relația dintre Leo și Ava May este descrisă ca mai neobișnuită și mai emoționantă, iar vizitele lui Anne în apartament, inițial discrete și apoi marcate intenționat, sunt prezentate fără o explorare a implicațiilor lor.
