Potrivit MovieNews.ro, The Dog Stars/"Constelația Câinelui" ajunge în cinematografele din România de la 28 august 2026 prin Forum Film Romania. Recenzia notează că numele lui Ridley Scott și o distribuție solidă, pe un material după un bestseller, păreau suficiente pentru a ține interesul verii, iar lansarea în această perioadă este citită ca un semn că echipa ar fi fost conștientă de limitele proiectului, preferând în mod tradițional fereastra de toamnă pentru competițiile de premii.
Povestea îl urmărește pe Hig, interpretat de Jacob Elordi, mecanic și pilot înainte de o pandemie care elimină 99% din populație. După catastrofă trăiește într-un aeroport abandonat din munții Colorado alături de câinele Jasper și de Bangley, jucat de Josh Brolin, fost pușcaș marin. Bangley apără teritoriul de grupuri violente, iar Hig folosește un Cessna pentru aprovizionare și pentru a menține contactul cu supraviețuitorii rămași, hrănindu-și speranța cu un semnal radio recepționat la zbor.
Filmul pornește cu intenția de a evita clișeele post-apocaliptice, mutând accentul de la monștri la singurătatea lăsată de dispariția oamenilor. Secvențele de zbor, cu imagine semnată de Erik Messerschmidt, reușesc să redea izolarea și senzația unei lumi care continuă fără oameni. Recenzia arată însă că aceste momente sunt rare. Scenariul împrăștie atenția, enunță teme și le abandonează înainte de a deveni relevante, iar trecerea de la registru contemplativ la thriller post-apocaliptic nu este dusă până la capăt, cu puține izbucniri de acțiune și un climax fără acumulare.
Ridley Scott demonstrează în continuare control al ritmului și al tensiunii, iar secvența cu bizonii este citată ca exemplu de eficiență. Între momentele acestea, însă, narațiunea înaintează monoton, fără forța contemplativă inițială și fără tensiunea promisă. Distribuția compensează parțial limitele scenariului. Elordi găsește registrul potrivit pentru dimensiunea contemplativă a lui Hig, Brolin revine la un tipar familiar cu naturalețe, iar Margaret Qualley, Guy Pearce și Allison Janney dau consistență unor personaje slab dezvoltate pe hârtie.
Din punct de vedere tehnic, producția este bine realizată. Peisajele vaste oferă cadru pentru amploarea unei lumi fără oameni, iar construcția lumii se bazează pe detalii vizuale mai degrabă decât pe explicații dialogate. Componenta sonoră lasă spațiu tăcerii și contrastează liniștea izolării cu intensitatea momentelor de pericol. Cronica încheie fără a cataloga filmul drept un eșec total, dar remarcă lipsa de pasiune percepută în proiect și ridică întrebarea potrivirii materialului cu etapa actuală a lui Scott, menționând în acest context viitorul biopic You Should Be Dancing dedicat Bee Gees.
