Unele lungmetraje și regizori sunt născuți să fie sătui de provocări. Ken Russell și „The Devils” (1971) sunt exemple clare. Filmul se bazează pe romanul „The Devils of Loudun” de Aldous Huxley și pe piesa „The Devils” a lui John Whiting, iar Russell le reunește cu un stil frenetic și cu designul de scenă distilat al lui Derek Jarman, care, prin paleta restrânsă de culori și forme, creează seturi expresioniste și grandioase, încărcate de energie vizuală.
În cele trei filme preferate ale lui Russell – „Women in Love”, „The Devils” și „Savage Messiah” – există un echilibru între exuberanța sa și colaboratori mai discreți: cinematografia, designul de scenă sau chiar materialul de bază oferă un contrast care ancorează viziunile sale. Această tensiune este esențială pentru a transforma fiecare scenă într-o declarație artistică, iar Russell reușește să păstreze mereu un fir narativ coerent.
În „The Devils”, Oliver Reed interpretează un personaj aproape naturalist, în timp ce Vanessa Redgrave aduce o prezență tăcută și un discurs care se întrerupe în valuri de nebunie. Regia lui Russell, combinată cu cinematografia care pare un spectacol muzical și cu un partit al lui Peter Maxwell Davies, creează o atmosferă aproape diabolică, dar totodată profundă. Filmul devine astfel un apel pasional împotriva sistemelor totalitare, prezentând un joc etern de manipulare spirituală și de împărțire.
Autorul articolului a descoperit, prin restaurarea și remixarea recentă a filmului, că nu a mai văzut „The Devils” în forma sa intenționată. Această experiență a adus o perspectivă nouă asupra operei lui Russell, evidențiind cât de mult poate schimba o restaurare calitatea percepției asupra unui lungmetraj. Conform BFI — Sight and Sound, această versiune restaurată oferă o claritate și o fidelitate vizuală care nu erau disponibile în edițiile anterioare.
Restaurarea a adus un nou val de apreciere pentru film, iar cititorii care au avut ocazia să îl vadă în această formă au recunoscut impactul său cinematografic și tematic. Pentru cineaști și studenți la film, „The Devils” rămâne un exemplu de cum un regizor poate combina intensitatea vizuală cu mesajul politic într-un lungmetraj memorabil.
