Potrivit The Guardian, cronica semnată în secțiunea de film a publicației discută The Cycle of Love, un documentar regizat de Orlando von Einsiedel, autor cunoscut pentru scurtmetrajul premiat cu Oscar The White Helmets. Recenzia notează că filmul propune o poveste de dragoste reală, cu reconstituiri, și ridică întrebarea dacă nonficțiunea poate susține un ton cald, în contrast cu istoriile marcate de suferință care domină genul.
Povestea se întoarce în 1975, la Delhi, unde PK Mahanandia, interpretat în secvențele de reconstituire de Chirag Lobo, o întâlnește pe Lotta, jucată de Mina Dale. PK era artist stradal sărac, originar dintr-un sat rural, aparținând comunității Dalit, descrisă în film ca cea mai de jos castă, fostă numită Untouchables. În cadru, PK Mahanandia însuși apare pentru a explica de ce a părăsit satul natal pentru Delhi, dorind să se îndepărteze de ierarhia de castă.
Întâlnirea este prezentată ca un meet-cute ghidat de horoscop. PK purta cu el horoscopul comandat de tatăl său la naștere, care prevestea că se va îndrăgosti de o femeie a cărei familie deține o junglă. Lotta, backpacker din Suedia, provenea dintr-un clan care deținea o pădure acasă, detaliu pe care PK îl interpretează ca o confirmare a destinului. După o relație chibzuită, de vacanță, Lotta se întoarce în Suedia, iar PK decide să parcurgă cu bicicleta cei 6.000 de mile până acolo pentru a-și demonstra dragostea.
Filmul alternează mărturiile actuale ale celor doi, acum în vârstă, cu reconstituirile călătoriei spre vest. În aceste secvențe, PK întâmpină obstacole care îi întârzie drumul. Recenzia subliniază momentele de interacțiune cu străini pe traseu, prezentate ca naturaliste și parțial improvizate, ca fiind cele mai emoționante.
Cronica remarcă și limitele abordării. Sunt semnalate alegerea unor interpreți considerați mai convențional frumoși decât persoanele reale și absența unor aspecte mai întunecate ale narațiunii. Recenzia acceptă aceste „fudges” de soft focus specifice poveștilor de dragoste și exprimă speranța că lucrarea poate deschide un curent în documentar, mai degrabă centrat pe povești care provoacă emoție pozitivă decât pe suferință.
