Phuttiphong Aroonpheng revine în secțiunea Orizzonti de la Veneția cu al treilea lungmetraj, The Burning Giants, aproape un deceniu după ce Manta Ray a câștigat secțiunea în 2018. Potrivit Variety, care publică recenzia la 9 septembrie 2026, filmul este prezentat ca un mister distopic eliptic despre evacuarea violentă și asimilarea forțată a unei comunități indigene. Recenzia notează asocierea regizorului cu o generație de fabulieri criptici post-Apichatpong Weerasethakul și descrie o narațiune cu păduri învăluite în ceață și ceruri mov, filmate de directorul de imagine Emo Weemhoff într-o atmosferă de halucinație.
Disorientarea este văzută ca potrivită pentru un subiect al deplasării, dar textul subliniază un ritm plat și o construcție a lumii arcană, care atenuează efectul răsturnărilor narative. În ciuda acestui fapt, recenzia recunoaște ambiția unui film care refuză să ghideze spectatorul ne-thailandez prin labirintul său.
Ideea scenariului pornește, potrivit sursei, de la episodul real din 2014 al uciderii activistului pentru drepturile indigene Porlajee "Billy" Rakchongcharoen, membru al grupului etnic Karen din munții vestului Thailandei. Rakchongcharoen era purtătorul de cuvânt al unei comunități Karen evacuate forțat de autorități, cu arson raportat ca metodă de dispersare, crime negate și ignorate de stat. Limbajul și comunitatea Karen sunt prezente în film.
Deschiderea îl arată pe Yak, interpretat de Awat Ratanapintha, un bărbat presupus infectat, prins de poliția montană în măști de gaze. O boală misterioasă, atribuită unei ceațe toxice care arde pielea, afectează și un polițist, văzut cu blistere în prim-plan. Soldații dau foc căsuței lui Yak, indiciu de epurare etnică de stat. Narațiunea pivotează apoi spre o poveste de motocicletă între polițistul Lak, jucat de Pakapol Srirongmuang, și iubita sa Aepoh, Phunthida Phairuangkij.
Aepoh și verișoara sa Karen Aeva, Waywiree Ittianunkul, apar ca victime ale evacuărilor. Vignetele naturaliste o arată pe Aepoh la un stand de piață și pe Aeva ca bonă pentru o familie de clasă mijlocie, lăsându-și fiica mică la o creșă improvizată. Aeva urcă din nou muntele pentru a-l căuta pe Yak și pentru a lua rămas-bun de la satul decimat. Firul cu Yak dispare apoi în ceață și se transformă într-o deviere în lumea zeităților thailandeze antice din peșteri și tuneluri, cu războinici iluminați auriu și un ogre cu colți care fuge de stăpânii săi, înainte de a reveni în civilizație. Partitura semnată de Christine Ott și Mathieu Gabry însoțește această secvență.
