Ed Sayers a asamblat Super Nature din material Super 8 filmat pe zeci de camere de peste 40 de colaboratori. Filmul urmărește lumea naturală în 25 de țări și reunește întâlniri miniaturale cu oameni și animale, prezentate pe scurt, dar legate între ele într-un tot coerent. Potrivit Sight and Sound, documentarul se sprijină pe o voce-over recurentă a lui Sayers care trasează linii narative și pe secvențe de natură filmate intenționat, iar contribuțiile personale ale colaboratorilor dau greutate emoțională ansamblului.
Sayers are o istorie cu formatul Super 8. A fondat competiția Straight 8, dedicată creativității pe Super 8, iar ideea filmului a pornit din vizionarea în 2019 a scurtmetrajului Nature Hunter de Roger Batteault. Pelicula lui Batteault surprinde flamingo care se hrănesc pe un lac strălucitor și l-a atras pe Sayers prin sinceritate și radiație vizuală. Reacția l-a determinat să filmeze cu propria cameră Super 8 foci pe o plajă din Norfolk și să ceară imagini similare din întreaga lume.
Pentru Sayers, filmarea pe celuloid impune intenționalitate. Un rulou oferă doar două minute și jumătate de material, ceea ce obligă la alegere deliberată a subiectului și a momentului în care se apasă pe buton. Această constrângere este pusă în paralel cu discuțiile despre mindfulness analogic, despre alegerea de a renunța la telefon sau de a asculta vinil ca reacție la digital. În viziunea sa, formatul accentuează diferența dintre a vedea și a privi activ.
Super Nature funcționează ca lungmetraj pentru că secțiunile foarte scurte nu rămân izolate. Montajul și nararea lui Sayers găsesc corelații și contraste între fragmente, iar reflexiile colaboratorilor sunt personale și profunde. Imaginea are un grain specific peliculei, care conferă autenticitate în contrast cu hiperrealismul multor programe moderne de natură. Textura formatului sugerează o confluență între trecut și prezent.
Printre personaje se numără Zacharia, ranger la Ol Pejeta Conservancy în Kenya, dedicat ultimilor rinoceri albi nordici, care spune că munca cu animalele l-a făcut să își găsească vocea. Carlotta vorbește despre viața familiei în Alpi și legătura istorică cu ibexul, iar Simran din Delhi relatează teama copilăriei față de maimuțele orașului și confortul găsit ulterior studiindu-le. O secvență remarcabilă, filmată dintr-un microlight, urmărește o turmă de gâște de stepă orfane învățate să își parcurgă ruta de migrație deasupra sudului Franței. Isabelle, printre pufinii de pe Skomer Island, în sud-vestul Țării Galilor, și Jimmy, un bărbat Maasai din Kenya care descrie cum leul a trecut de la dușman la prieten, ilustrează tema centrală a filmului: apropierea de natură devine experiență transformatoare și hrănitoare.
