Ed Sayers prezintă Super Nature, primul său lungmetraj, realizat integral pe Super 8 și asamblat din material filmat pe parcursul a cinci ani de el și de zeci de colaboratori din întreaga lume. Filmul a fost discutat într-un interviu realizat în timpul unui turneu de previzualizări în Marea Britanie, pe care regizorul îl parcurge cu bicicleta, o deplasare cu emisii reduse pe care o leagă de intenția de a „oxigena” discuția despre responsabilitatea umană față de pământ, potrivit Sight and Sound.
Ideea unui film de lungmetraj pe Super 8 vine dintr-o reacție la un scurtmetraj de natură trimis la o ediție recentă a competiției Straight 8, inițiată de Sayers în 1999 ca exercițiu pentru scurtmetraje realizate dintr-un singur rolă de Super 8 mm. Din acel impuls a luat forma Super Nature, o lucrare care reunește imagini din 25 de țări, unele filmate de oameni care nu folosiseră niciodată formatul.
Sayers descrie Super 8 ca un format democratic și ușor de învățat, atrăgător pentru colaboratori deja familiarizați cu formatul dar nu cu filmarea naturii. Fără sunet, cu aproximativ două minute și jumătate de filmare pe rolă și cu un cadru mic care accentuează granulația, imaginea devine mai puțin informativă și mai apropiată de o pictură impresionistă. Regizorul vorbește despre cum greșelile de focus sau arderile de material pot produce imagini neașteptate și despre cum fiecare 24-a parte de secundă are o structură diferită, asemănătoare cu variația naturală.
Estetica granuloasă, cu culori bogate și lumină tremurândă, este folosită pentru specii și peisaje precum bivoli de apă în India, gâște peste Franța rurală, ghețari alpini în retragere, recife din Tasmania, doi rinoceri albi rămași într-o rezervație din Kenya, un dragon de mare înțepător sau ibexi în Valle d’Aosta, Italia. Formatul, introdus pe piață în 1965 și folosit generațional ca instrument de păstrare a memoriei, devine aici o metaforă a memoriei și a pierderii. Sayers spune că filmul este un fel de film de familie despre planeta comună.
Pe plan de producție, regizorul a lăsat autonomie colaboratorilor, cerând doar jurnal audio pe telefon și sunet ambiental atunci când era posibil. Montajul final a trebuit să transforme un volum mare de material într-o narațiune de 82 de minute. În ciuda imaginilor despre schimbări climatice, tonul rămâne optimist, ancorat în rețeaua de oameni implicați. Pentru viitor, Sayers anunță un proiect de ficțiune pe 16 mm, centrat pe conexiunea profundă cu natura, în jurul lecturilor precum Walden și Is a River Alive? de Robert Macfarlane.
