Strange Neighbors, lungmetrajul documentar de debut al lui Mi Steinbach, a avut premiera mondială ca film de deschidere al Oldenburg International Film Festival. Potrivit The Hollywood Reporter, care publică recenzia, pelicula urmărește viața sălbatică de pe o insulă artificială de pe râul Elba, în apropiere de Hamburg, situată între vase container gigantice și fabrici și rafinării de pe mal.
Insula, creată în timpul lărgirii râului în anii 1960, măsoară trei kilometri lungime și 0,5 kilometri lățime. Steinbach a filmat-o pe parcursul a trei ani, în regim discontinuu, iar în unele perioade a locuit pe insulă, într-o colibă pe piloni. Materialul surprinde o diversitate mare de specii — vulpi, vidre de mare, gâște, rațe, șoimi, căprioare, insecte — fără ca regizoarea să identifice animalele, lăsând spectatorului sarcina recunoașterii. Sunt incluse și cadre cu plante și arbori reflectați în apă, filmate la răsărit, apus, zi și noapte, pe vreme bună și în ploaie, cu scene în care ploaia generează curcubeie.
Este un film fără intervenție a autoarei în cadru și fără voce narativă. Componenta sonoră este alcătuită din sunetele naturale înregistrate și din coloana electronică semnată de Robert Nacken, descrisă ca alternativ liniștitoare și abrazivă în funcție de imaginile prezentate. Regizoarea contrastează secvențele bucolice cu imagini ale navelor care trec, ale interiorului și exteriorului fabricilor care aruncă fum și ale turbinelor eoliene, precum și cu momente în care animalele sunt surprinse speriate de zgomotul produs de vase. Sunt folosite cadre aeriene cu dronă și fotografii accelerate pentru nori și apă.
Recenzia subliniază că filmul este vizual plăcut și puternic din punct de vedere al imaginii, dar familiar și cu o durată resimțită ca repetitivă. Durata anunțată este de 1 hour 20 minutes, iar textul menționează un ritm de 80 de minute. Sunt remarcate lipsa de identificare a speciilor și absența unei perspective analitice mai adânce asupra raportului dintre natură și intervenția umană.
În sinteza publicației, verdictul este că nu aduce elemente noi în peisajul documentarelor despre natură, un gen prezent în cantitate mare și susținut de canale dedicate de streaming. Pentru un portret mai puternic al discrepanței dintre lumea naturală și cea umană, recenzia recomandă Koyaanisqatsi.
