Potrivit Sight and Sound, Sophy Romvari a vorbit despre debutul său semi-autobiografic Blue Heron dintr-o convorbire pe Zoom făcută din casa părinților din Vancouver. Filmul urmărește o familie hungaro-canadiană în vara târzie a anilor 1990, văzută prin ochii lui Sasha, în vârstă de opt ani, interpretată de Eylul Guven, și este tulburat de comportamentul distructiv al fratelui adolescent Jeremy, jucat de Edik Beddoes. Părinții, Ádám Tompa și Iringó Réti, caută ajutor profesional fără să fie cu adevărat ascultați. În a doua parte, adultul Sasha, interpretată de Amy Zimmer, regizoare de documentar, încearcă să proceseze amintiri neclare printr-un film despre Jeremy și ajunge, printr-un moment de magie, înapoi în casa copilăriei.
Romvari explică că a căutat o distanță creativă față de material. Sasha ca personaj și autoarea ca autor nu au acces la anumite lucruri, în special la Jeremy. În timpul scrierii, producției și montajului, personajul fratelui a devenit mult mai distant. Regizoarea spune că a înțeles că nu va putea reprezenta apropiat pe fratele său și că orice încercare de replicare este sortită eșecului. Ea descrie filmul ca apropiindu-se spiritual de experiența familiei, dar rămânând la suprafață, asemenea unui vis despre o persoană decedată care pare real un moment și apoi se retrage.
Structura începe și se încheie cu adultul Sasha care face zoom pe peisaj cu iPhone-ul, o alegere menită să ancoreze povestea în prezent. Deși o mare parte se petrece în anii 1990, filmul este văzut din înțelegerea contemporană, iar prima jumătate este prezentată retrospectiv. Pentru elementul meta din a doua parte, Romvari invocă Symbiopsychotaxiplasm din 1968, un film care ancorează narativul documentar și apoi pune sub semnul întrebării realitatea. Scena în care mama decojește cartofi cu Sasha mică este o omagiu adus lui Jeanne Dielman din 1975, în special modului în care Chantal Akerman reprezintă munca femeilor și trecerea timpului.
Alegerea secvenței cu adultul Sasha în cadă care urmărește His Girl Friday din 1940 a fost determinată atât tematic, cât și pragmatic: drepturile au expirat și nu au fost reînnoite. Romvari vorbește despre decizii de buget redus în care rațiunea practică se îmbină cu intenția artistică, exemplificată și de folosirea unui teleobiectiv lung. În privința distribuției, castingul a urmărit chimia și credibilitatea genetică mai degrabă decât asemănarea fizică. Sasha mică a fost distribuită prima, iar părinții au fost aleși ulterior pentru a părea credibili. Iringó Réti, care joacă mama, nu seamănă cu mama regizoarei, dar a fost aleasă pentru forță interpretativă.
Punctul de vedere al copilului este păstrat fără dogmatism privind plasarea camerei. Sasha mică percepe situația ca normală, deși simte că ceva este în neregulă, iar filmul rămâne ancorat în plictiseală și frustrare specifice copilăriei. Romvari descrie proiectul ca pe un film despre călătoria în timp în care personajul poate traversa temporal dar nu poate schimba rezultatul. Premisa este realistă și, în parte, nihilistă: o misiune de cercetare, nu de salvare, în care răspunsurile căutate nu sunt găsite.
