Numărul 118 al publicației Senses of Cinema apare pe 30 iulie 2026. Potrivit Senses of Cinema, ediția reunește materiale de cercetare, interviuri cu cineaști și reportaje de circuit, structurate în jurul unor practici de producție și receptare din zone geografice și istorice diferite.
Secțiunea de Features deschide numărul cu texte de analiză. Max Bowens și Candice Strongwater discută Never Settle al colectivului The New Red Order și puncte nodale pentru înțelegerea media audiovizuală indigenă nord-americană. Salvador Carrasco revine microscopic asupra lui The Battle of Algiers de Gillo Pontecorvo, 1966, la 60 de ani de la lansare. Colette de Castro scrie despre consimțământul sexual după întâlnirea cu Oslo Trilogy a lui Dag Johan Haugerud în Franța. Leonard Schwartz analizează un tablou din 2013 al artistei americane Susan Bee care reproduce un cadru cunoscut din Pickpocket de Bresson, 1959, cu Jeanne și Michel întinzându-se prin gratii. Pritish Das construiește o genealogie a filmelor despre revoluție și se oprește la Lucía de Humberto Solás, 1968, unde revoluția apare ca problemă cotidiană contingentă.
Interviurile urmăresc o linie către artiști activi în Orientul Mijlociu, cu discuții despre Wael Shawky, Sanaz Sohrabi și Mahboobeh Kalaee, în contexte de teritorii contestate și colonizate. Arindam Sen vorbește cu regizoarea americană Lee Anne Schmitt, al cărei corp de muncă a fost subiectul unei retrospective la DOK Leipzig în anul anterior. Tùng Bạch Đăng intervievează regizorul Vee Shi și directorul de imagine/producătorul Nicholson Ren despre Time and Tide, 2026, docu-ficțiune despre experiențe ale australienilor de origine chineză. Alte conversații sunt cu Christian Petzold despre Miroirs No. 3, 2025, cu Giulio Bertelli despre debutul Agon, 2025, și cu Pierre le Gall despre debutul Flesh and Fuel, 2026.
Rubrica Festivals adună reportaje de la mai multe manifestări. Marc Raymond revine la Jeonju pentru a măsura mixul de autori indie și voci mai noi, notând că, deși industria coreeană nu a depășit criza existențială post-pandemie, „this edition radiated a certain optimism for the future”. Maja Korbecka scrie de la cea de-a 28-a ediție a Shanghai International Film Festival, cu observații despre standarde și despre tratamentul acordat presei străine. Susana Bessa reflectă asupra celei de-a 23-a ediții IndieLisboa și asupra programării omnivore care ascunde o criză de încredere. Daichi Ogi raportează despre cea de-a 79-a ediție Festival de Cannes, unde Japonia a fost Țară de Onoare, și analizează implicațiile pentru industrie, apoi filme noi de Koreeda, Hamaguchi, Fukada și alții. Stefan Solomon publică un reportaj de la cea de-a 40-a ediție Cinema Ritrovato de la Bologna, prezentare de restaurări și descoperiri.
Numărul conține trei portrete în seria Great Directors, cu Khavn De La Cruz analizat de Patrick F. Campos, cu Abel Ferrara dezbătut de Florian Zappe și cu Yuasa Masaaki tratat de Nicholas Buccheri. În Book Reviews, Mark Seton discută Cutting Rhythms de Karen Pearlman, acum la a treia ediție, Jiahan Olivia Lin examinează East Asian Auteurism, Cinephilia and the Media Platform Era de Dorothy Wai Sim Lau, iar Ragib Rahman studiază Seeing Things: Spectral Materialities of Bombay Horror de Kartik Nair.
