Potrivit No Film School, lungmetrajul The Matrix din 1999 a rămas un fenomen cultural, iar portretul lui Keanu Reeves în rolul lui Neo este asociat în principal cu o serie de momente din ultima parte a filmului. Analiza arată cum producția a construit arcul personajului pornind de la un antierou obișnuit, prins într-un job de birou, cu relații tensionate cu șefii și activități secundare pentru hackeri, până la recrutarea de către Morpheus și confruntarea cu Agent Smith. Transformarea culminează cu asumarea statutului de „One”, aluzie subliniată de anagramă.
Filmul mizează pe punctele forte ale actorului. Dialogul este rapid și memorabil, iar contribuția semnificativă vine din munca fizică: arte marțiale, coregrafie de luptă și prezența vestimentară. În ultimele 45 de minute, Reeves apare în ținuta complet neagră cu trenchcoat și ochelari, o combinație care a devenit imediat recognoscibilă și care susține impactul vizual al secvenței din hol.
Secvența din hol este prezentată ca una dintre cele mai citate secvențe de acțiune ale perioadei. Îmbinarea slow-motion, muzicii și gimnasticii cu gloanțe, alături de ochelarii de soare, a fost preluată în filmele din prima jumătate a deceniului următor. Textul notează că această secvență nu se situează nici măcar în primele cinci momente cele mai remarcabile din actul final.
Momentul care a rezistat cel mai bine în timp este descris ca gimnastica cu gloanțe a lui Reeves. Capacitatea de a avea un gest atât de înrădăcinat în cultură populară este prezentată ca un reper pentru un interpret. Secvența a contribuit la consolidarea imaginii actorului ca erou stoic, de tip punk-rock, în acțiune.
Continuările au menținut această imagine în primii ani ai anilor 2000. Rolul ulterior al lui Reeves ca asasinul John Wick, debutat în 2014, păstrează un stil vestimentar apropiat și un registru verbal redus. Din materialul inițial din 1999 s-a dezvoltat o franciză de amploare, cu spin-off-uri și seriale televizate în anii 2020.
