Rory Kennedy revine la un subiect pe care îl considera închis după Downfall: The Case Against Boeing cu Freefall: A Reckoning for Boeing. Potrivit RogerEbert.com, regizoarea vorbește într-un interviu despre motivele care au dus-o să reia filmarea, despre modul în care a lucrat cu surse sensibile și despre reprezentarea vizuală a unor evenimente fără imagini de arhivă.
Primul film s-a concentrat pe cele două accidente ale 737 MAX produse în cinci luni, cu 346 de morți. Boeing a invocat inițial eroarea pilotului, iar după presiuni din partea Congresului și a presei a recunoscut vina sistemului MCAS și a aparatului. Producția s-a încheiat cu revenirea avionului în aer. În perioada următoare au apărut în presă incidente repetate — motoare care se desprind, fum în cabine, probleme la roți — și incidentul Alaska Airlines în care o fereastră a cedat în zbor. În același timp, whistleblower-ul John Barnett, intervievat anterior pentru Downfall, a murit în circumstanțe suspecte în timp ce depunea mărturie. Alte surse au contactat-o direct, iar Kennedy s-a întors la Netflix și Imagine pentru o continuare care pătrunde mai mult în fabrici și în perspectiva denunțătorilor.
În Freefall este pusă în discuție calitatea controlului intern, arătată ca sacrificată în favoarea reducerilor de cost stimulate de bonusuri. Kennedy vorbește despre diferența dintre asumarea legală și responsabilitatea penală. Deși compania a recunoscut legal, nu s-a ajuns la condamnări penale sau la detenție pentru conducere. Ea notează că multe familii nu au primit un apel direct de scuze din partea Boeing și contrastează reacția cu vizitele personale făcute în 1985 de președintele Yasumoto Takagi după accidentul Japan Airlines.
Arcul narativ urmărește trecerea de la o companie orientată spre fiabilitate și siguranță la una orientată spre profit. Sunt menționate fuziunea cu McDonnell Douglas, mutarea sediului din Seattle în Chicago și modelul Jack Welch preluat de la GE. Filmul arată și consecințele financiare ale acestor alegeri, cu un CEO care a încasat peste 100 de milioane de dolari, sumă descrisă ca necorelată cu performanța. Un expert citat în film caracterizează compania drept autodistructivă.
Accesul în momente intime, precum reacția familiei Barnett după decesul lui John, a fost posibil prin relația construită în timpul Downfall și prin încrederea cu avocații familiei. Despre reconstituiri, Kennedy spune că încearcă să le minimizeze, punând accent pe cercetarea de arhivă și pe o diferențiere stilistică clară între material de arhivă și recreații, pentru a nu confunda publicul.
Audierea din Senat este prezentată ca un punct central, cu Senatorul Blumenthal folosind termenul „preventable” și Senatorul Hassan termenul „systemic”. În discuție apar rolul Departamentului de Justiție, care a renunțat la o recunoaștere de vină penală după schimbarea administrației, finanțarea redusă a FAA și fenomenul ușii rotative între agenție și Boeing. Kennedy subliniază că alegerile electorale influențează capacitatea de reglementare a acestor practici.
