Potrivit No Film School, Roger Deakins pledează pentru o cinematografie care nu se pune în prim-plan. Pentru directorul de imagine, rolul imaginii este să țină publicul în interiorul narațiunii și să permită dispariția spectatorului în lumea filmului, fără ca tehnica să devină subiectul atenției.
Principiul care a ghidat cariera lui Deakins este că imaginea trebuie să servească povestea și să se integreze fără fricțiune în fundal, astfel încât imersiunea să rămână completă. Abordarea presupune renunțarea la efecte vizuale ostentative în favoarea unor alegeri care susțin emoția și ritmul scenei. Autorul articolului notează că, deși această filozofie urmărește invizibilitatea, multe dintre cadrele semnate de Deakins rămân memorabile tocmai prin reacția visceralǎ pe care o provoacă.
No Film School ilustrează ideea cu colaborarea cu Denis Villeneuve în Prisoners. Filmul este folosit ca exemplu de aplicare consecventă a principiului. Este amintit cadru cu trunchiul de copac care plasează privitorul în strania atmosferă a poveștii, precum și scena în care detectivul Loki coboară într-un subsol aproape complet întunecat. În loc de lumini de contur artificiale sau umpluturi colorate, spațiul este ținut în întuneric, luminat doar de lumina zilei care pătrunde pe ușă și de fasciculul unei lanterne. Efectul este disconfortul partajat cu personajele, tensiunea fiind construită prin limitarea vizibilității.
Un alt exemplu adus este The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford. Jaful de tren nocturn este filmat cu peisajul scăldat în întuneric, singurul punct de lumină fiind cel al locomotivei. Apariția personajului lui Brad Pitt cu o lanternă în cadru introduce misterul haiducilor și construiește aura personajului fără artificii spectaculoase.
Paradoxul ridicat în text este că imaginile rămân în memorie chiar dacă sunt concepute pentru a nu atrage atenția. Deakins este citat în articol cu preferința de a auzi că un film a fost bun, nu că o imagine a fost strălucită, pentru că lauda tehnică scoate publicul din film. Capacitatea de a schimba registrul vizual în funcție de nevoile fiecărui lungmetraj este prezentată ca element definitoriu al abordării sale.
