critica14 septembrie 20262 min citire

Retrospectiva Sarah Maldoror la BFI Southbank și mărturia fiicei Annouchka de Andrade

Annouchka de Andrade vorbește despre recuperarea drepturilor pentru Sambizanga, restaurarea susținută de Martin Scorsese și relația mamei sale cu poezia.

Foto: BFI — Sight and Sound

Retrospectiva „A Poet with a Camera: The Cinema of Sarah Maldoror” este programată la BFI Southbank în perioada septembrie – 4 octombrie. Cu acest prilej, potrivit Sight and Sound, Annouchka de Andrade, fiica cineastei, vorbește despre moștenirea Sarah Maldoror și despre eforturile de a face filmele acesteia accesibile din nou.

Un episod central este cel al lui Sambizanga. Filmul a fost realizat cu un producător francez care și-a vândut catalogul unui alt producător. Acesta a păstrat drepturile timp de 40 de ani și nu a făcut nimic cu pelicula. În acea perioadă exista doar un print 35 mm, iar Sarah Maldoror nu avea acces la propriul film și nu-l putea prezenta în afara Statelor Unite. În 2017, Martin Scorsese a trimis, prin Film Foundation, o scrisoare în care își exprima dorința de a colabora la restaurare. Răspunsul a fost că nu era posibil fără acces la negativ. Producătorul nu a crezut inițial că Scorsese este interesat. La solicitarea Annouchka de Andrade, Cecilia Cenciarelli de la Cineteca di Bologna a intervenit pentru a obține o scrisoare personală din partea lui Scorsese. După aceea producătorul a acceptat și a reînnoit drepturile. Sarah Maldoror a murit între timp, iar versiunea restaurată a devenit disponibilă în 2021. Annouchka de Andrade spune că a ținut promisiunea făcută mamei de a reda accesibilitatea filmului.

De Andrade recomandă atenția asupra legăturii cineastei cu poezia. Menționează filmele dedicate lui Aimé Césaire – Aimé Césaire – un homme une terre, 1977; Aimé Césaire au bout du petit matin, 1977; Aimé Césaire, le masque des mots, 1987; Eia pour Césaire, 2009 – și filmul despre Léon-Gontran Damas, creator al mișcării Négritude, Léon G. Damas, 1994. De asemenea, evocă Louis Aragon, un masque à Paris, 1980, descris ca o lucrare despre surrealism, și trilogia carnavalului realizată în Guineea-Bissau după război, Fogo, île de feu, 1979; Carnaval dans le Sahel, 1979; Bissau le carnaval, 1980.

Ea respinge reducerea imaginii Sarah Maldoror la cea de militant. Primele trei filme au abordat eliberarea în Angola dintr-o urgență, într-un context în care războiul african era absent de pe ecrane, în timp ce Vietnamul domina discuția. Deși Sarah Maldoror a spus că pentru ea camera este o armă, de Andrade insistă că artista a fost poet și a avut o relație intensă și cu pictura. Ultimul film, Ana Mercedes Hoyos, 2008, realizat în Columbia, a apărut după ce Sarah Maldoror a vizitat atelierul unei pictorițe cunoscute prin Annouchka de Andrade și a decis imediat să filmeze.

În plan personal, de Andrade descrie o mamă care le-a oferit copiilor încredere în sine și sentimentul libertății. Tatăl lor, Mário de Andrade, a fost militant, iar în corespondență se vede cât de greu a fost contextul în care prietenii au fost uciși, fratele a fost încarcerat și Mário a fost urmărit de poliție, având șapte naționalități și nume diferite. În ciuda acestui mediu, Sarah Maldoror i-a protejat pe copii, astfel încât pericolul nu a fost resimțit direct în familie.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim