Potrivit No Film School, o replică rostită de Robert De Niro în Angel Heart din 1987 este reluată în discuție ca exemplu de economie actoricească. Materialul pune în centru linia în care Louis Cyphre spune că oricât de iscusit te furișezi pe lângă o oglindă, reflexia te privește mereu drept în ochi, și o citează drept unul dintre momentele mai puțin evidențiate din filmul lui Alan Parker.
Angel Heart este prezentat ca un hibrid între misterul detectivistic al anilor 1940 și horrorul supranatural, adaptat după romanul Falling Angel de William Hjortsberg. Mickey Rourke joacă rolul lui Harry Angel, un investigator privat din Brooklyn angajat de un client misterios, impecabil îmbrăcat, cu unghii lungi și barbă îngrijită, numit Louis Cyphre. Misiunea este să găsească cântăreața dispărută Johnny Favorite.
De Niro apare ca Satan cu o prezență discretă, integrată în viața cotidiană. În film el este văzut în biserică în Harlem, într-un restaurant unde mănâncă ouă fierte tare și în diverse spații urbane. Interpretarea se bazează pe calm și gravitate sinistră, în contrast cu momentele explozive pentru care actorul este adesea remarcat.
Replica este rostită într-o întâlnire în care Harry se apropie de un adevăr pe care nu ar trebui să îl cerceteze. Pe un nivel narativ, textul vorbește despre imposibilitatea auto-înșelării, despre conștiință și despre identitățile construite pentru a ascunde trecutul. În economia filmului, replică funcționează și ca plantare pentru revelația identității personajului și pentru structura în oglindă a anchetei, în care Harry investighează secretele altuia în timp ce descoperă propriile sale.
Analiza notează că Angel Heart pune în valoare capacitatea lui De Niro de reținere. În comparație, se menționează că câțiva ani mai târziu Al Pacino a interpretat rolul diavolului într-o manieră opusă, mai expansivă. Restabilirea recentă în 4K a filmului este menționată ca ocazie de revedere a interacțiunii dintre Rourke și De Niro și a modului în care linia este jucată în contextul noir-ului.
