John Boorman își povestește în detaliu experiența de a regăsi un film care a devenit un dezastre de recenzii, în special în contextul unui succes de 1973, „The Exorcist”. Potrivit The Guardian, Boorman a detaliat cum a fost greu să regăsești un ton serios într-o poveste care a devenit rapid un farce involuntar, dar și cum a reușit să introducă elemente vizuale îndrăznețe, inclusiv primul utilizare a Steadicam în producție.
În producție, Boorman a reunit un cast care includea Linda Blair și Max von Sydow, iar Richard Burton a fost angajat ca preot în conflict, iar Louise Fletcher a interpretat o psihiatru cu un dispozitiv de „cititor de minte” absurd. În ciuda acestor talente, filmul a fost marcat de o serie de probleme de scenariu și de regie, iar Boorman a recutat filmul pentru a elimina părțile cele mai ridicole. În ciuda eforturilor sale, filmul a rămas un exemplu de cum un concept puternic poate fi subordonat de execuție slabă.
Un episod de la Warner Brothers a ilustrat perfect reacția publicului: un grup de spectatori furioși a urcat în sala de cinema pentru a hura executivii studioului și a i-a urmărit în afara clădirii. Acest incident a subliniat tensiunea dintre așteptările publicului și realitatea producției. Boorman a încercat să recadreze filmul, dar reputația lui a rămas deteriorată.
Contextul anilor 1970 a fost unul în care secvențele erau adesea considerate echivalente cu filmele originale, iar studiourile credeau că pot fi protejate de riscuri prin „blind bidding” de la lanțurile de cinematografe. În plus, în 1977, „Star Wars” a pus în umbră orice altă producție, iar critica a fost adesea influențată de comparații nejustificate. În acest cadru, „Exorcist II: The Heretic” a fost marginalizat, dar a rămas un exemplu de film care a încercat să inoveze în timp ce se confrunta cu așteptările de la public.
În final, The Guardian menționează că critică Pauline Kael a susținut în mod contrar filmul, apreciind vizualul său experimental. Această perspectivă contrar cea a majorității recenziilor negative sugerează că filmul ar putea fi reevaluat ca fiind un proiect ambițios, dar și problematic, care merită o analiză mai atentă din punct de vedere cinematografic.
