„Victorian Psycho“, regizat de Zachary Wigon și adaptat de Virginia Feito după propriul roman, a fost prezentat în premieră la Festivalul de Film de la Cannes în 2026 și este comentat într-o recenzie publicată de IndieWire. Potrivit IndieWire, filmul va ajunge în cinematografele din Statele Unite prin Bleecker Street pe 13 noiembrie, după o primă prezentare în mai. Nota editorială a publicației precizează că recenzia a apărut inițial pe 21 mai 2026, în timpul festivalului.
Acțiunea îl urmărește pe Winifred Notty, guvernantă în epoca victoriană, angajată la moșia familiei Pounds din Yorkshire. Rolul îi revine Maika Monroe, iar părinții copiilor sunt interpretați de Jason Isaacs și Ruth Wilson. Winifred se descrie pe sine ca fiind cea mai lucidă persoană pe care o cunoaște, deși aproape toată lumea pe care a întâlnit-o este moartă. Nararea, cu o voce-over primă și întunecată, subliniază conștiința ei distorsionată și nevoia de a părea umană.
Recenzia notează că Monroe, cunoscută ca scream queen din „It Follows“, „The Guest“ și „Longlegs“, inversează aici rolul. În loc să fie victima, Winifred este agresorul, iar filmul propune o variantă a final girl în care publicul este invitat să susțină psihopata. Personajul vibrează de nevoia de a-și ține totul sub control, iar momentele de tensiune sunt amestecate cu umor dement.
Stilul vizual este marcat de imaginea lui Nico Aguilar, care filmează prin chei, folosește mișcări de cameră pendulare și joacă cu perspective neobișnuite. Montajul scenelor de ucidere, realizat de Dustin Chow și Lance Edmands, este descris ca elegant și menit să provoace reacții puternice. Sângele curge, se scurge și se adună pe hainele Winifred, care trece mai departe cu o detașare amestecată de bucurie.
Adaptarea elimină elemente centrale din roman. Nu există cronometrul până la un masacru de Crăciun care încadra cartea, iar multe personaje secundare, precum doamna Fancey, dispar. Finalul este construit altfel, ca un duel al voințelor, dar recenzia consideră execuția diluată. Filmul sugerează că Winifred nu este complet de acord cu răul pe care îl comite, o nuanță care împarte spiritul personajului față de versiunea literară, mai neîmpăcată.
Lungmetrajul are o durată de 90 de minute. Recenzia apreciază tonul întunecat și amuzant al majorității filmului, dar consideră că temperarea impulsurilor și a monologului interior reduce din gore-ul ghiduș care definește restul. Potrivit IndieWire, pentru fanii romanului și ai propriei sale creații, această alegere poate fi deranjantă, întrucât adaptarea autorului pare să se îndepărteze de propria creație.
