Potrivit Slant Magazine, recenzia publicată pe 10 noiembrie 2026 analizează „Victorian Psycho”, lungmetrajul lui Zachary Wigon, prezentat ca urmare a lui „Sanctuary”. Filmul îl are în rol principal pe Maika Monroe în rolul guvernantei Winifred Notty, care se prezintă la început direct în cameră, cu capul ușor înclinat și o privire goală, afirmând că este cea mai sănătoasă persoană pe care a întâlnit-o. Secvența este urmată de o muzică compusă de Ariel Marx și de un titlu de capitol cu bordură gotică, semn al tonului auto-conștient al peliculei.
Winifred ajunge să lucreze la conacul de la țară al familiei Pounds, interpretată de Jason Isaacs și Ruth Wilson. Cei doi doresc ca guvernanta să le insufle educație și bune maniere copiilor, în special fiicei Drusilla, jucată de Evie Templeton. De la prima cină de familie apar indicii despre un trecut tulburător al Winifred, iar tensiunea crește pe măsură ce evenimente sinistre încep să se întâmple în casă.
Slant Magazine scrie că pelicula funcționează la un registru isteric și își atrage atenția asupra propriei isterii. Monroe menține aproape tot timpul o expresie înghețată, întreruptă doar de spasme maniacale ocazionale. În prima parte, personajele o văd pe Winifred făcând gesturi dezordonate, de la manipularea copiilor la consum de părți umane. Spre deosebire de cazul lui Patrick Bateman din „American Psycho”, nu există ambiguitate privind realitatea faptelor, iar lipsa acestei ambiguități face ca evoluția spre un masacru să pară perfunctoriă. Publicul nu este suficient implicat nici în Winifred, nici în victimele sale.
Directorul de imagine Nico Aguilar construiește o atmosferă întunecată, cu umbre dense, care ar fi putut susține o poveste cu risc real. Isaacs și Wilson oferă replici cu un umor uscat, iar înainte de izbucnirea violenței familia Pounds rămâne o companie relativ plăcută. Filmul alege însă să înconjoare protagonista cu personaje la fel de caricaturale, iar scenariul semnat de Virginia Feito, adaptat după romanul său, conține doar o tentativă tematică de a sublinia cât de psihotică era societatea victoriană, cu ordinea socială impusă violent și cu un devotament față de propriile convenții.
Muzica lui Marx continuă să sfâșie și să urle, nararea Winifred este plină de replici ironic-negre, iar camera recurge constant la crash zoom-uri și unghiuri olandeze. Unele alegeri, precum tăieturile rapide între Winifred și doamna Lamb în timpul unei conversații tensionate, sunt notate ca fiind ingenioase, dar efectul general este obositor. Filmul este distribuit de Bleecker Street, are durata de 102 minute, clasificarea R și este datat 2026. Regia este semnată de Zachary Wigon, scenariul de Virginia Feito, iar în distribuție apar și Thomasin McKenzie, Jacobi Jupe, Amy De Bhrún și Evie Templeton.
