Potrivit Variety, publicația publică o recenzie pentru lungmetrajul The Stunt Driver, în care Jay Baruchel revine la colaborarea cu regizorul Michael Dowse de la Goon și preia un rol principal în perioada de comedie despre cascadorul Ken Carter. Personajul este cunoscut mai ales pentru un salt pe care nu l-a realizat, o săritură de un kilometru peste râul St. Lawrence cu o mașină propulsată cu rachetă. Proiectul a ocupat cinci ani din viața lui Carter și a fost consemnat în documentarul din 1981 The Devil At Your Heels, menționat ca material sursă al filmului.
Recenzia notează că aspectele tehnice ale reconstituirii de epocă sunt impresionante, însă remake-ul nu își găsește un motiv propriu de existență și nu depășește documentarul pe care îl inspiră. În film, Carter este introdus printr-un salt care îl rănește, iar nevoia de admirație este exprimată prin repetarea unor variante ale frazei despre necesitatea săriturii pentru a fi apreciat. Imaginile de arhivă din documentar sunt intercalate cu recreații, iar Carter își construiește în jurul său o echipă de susținători: inginerul Dick Keller interpretat de Ed Helms, agentul sportiv Bill Wilkins interpretat de Dan Bakkedahl și protejatul quebechez Danny Lafortune interpretat de Marc Beaupré. Soția Gloria, interpretată de Laurence Lebouef, rămâne în plan secund, în tiparul biopicului.
Dowse folosește interviuri cu prieteni supraviețuitori și acces la material neutilizat din documentar, în special un interviu radio uitat în care Carter este hipnotizat. Descoperirea oferă o bază pentru o anumită vulnerabilitate, însă temerile personajului rămân pe o singură notă. În interpretarea lui Baruchel, Carter apare ca un showman excentric, cu un dialog elaborat, diferit de omul mai sobru din documentar. În unele momente tonul devine sinistru, iar actorul amintește de Richard Nixon. Filmul construiește și un patriotism canadian al personajului, care îl denigrează pe rivalul Evel Knievel, interpretat de Ben Foster, ca pe un „yankee doodle dandy” și folosește replici anti-americane.
O modificare majoră față de textul sursă privește cascadorul american care a preluat saltul lui Carter, Kenny Powers, protagonistul din Eastbound & Down. Numele și personalitatea sunt schimbate în favoarea unui comic relief quebechez, Lafontaine. Alegerea de casting și de locație onorează legătura cu Quebec-ul a lui Kane și Baruchel, dar elimină un loc logic de amplificare a unghiului anti-american. O notă distinctă este acordată lui Joe Coben în rolul lui Bob Fortier, regizorul lui Devil, a cărui manieră de vorbire seamănă izbitor cu cea a realității anilor ’70.
Primele 80 de minute alternează între refacerea scenelor din documentar în raport academy și secvențe suplimentare în widescreen, cu un al treilea raport de aspect la climax. Ideea este că documentarul arată o parte din adevăr, iar filmul adaugă un format mai lustruit. Directorul de imagine Sara Mishara folosește formate digitale și peliculă reală 16 mm, precum și stoc 35 mm, pentru o redare plauzibilă din punct de vedere al perioadei. În concluzie, materialul este lent și mai puțin plăcut decât documentarul mai sprinten pe care îl extinde.
