Potrivit Variety, recenzia publicată pe 11 septembrie 2026 discută noul lungmetraj al lui Lav Diaz, Let Us Through, Dear Ancestors, prezentat ca o dramă de epocă în alb-negru care funcționează ca piesă însoțitoare a filmului Magellan, ajuns la Cannes cu un an înainte. Producția este situată aproape un secol după debarcarea lui Magellan în arhipelagul filipinez și urmărește originile feudale regionale prin experiențele celor oprimați, cu Isabel Sandoval în distribuție.
Acțiunea este plasată în 1617, în insula Luzon. Padre Enciso, interpretat de Bart Guingona, este însărcinat de stăpânii spanioli să civilizeze zona și dorește construirea unei biserici într-o poiană din junglă. Expedițiile trimise după provizii se încheie cu morți din cauza bolilor, epuizării sau atacurilor grupului de bandiți Bari Bari, interpretat de Yul Servo. Femeile satului vorbesc despre Bari Bari la adunarea de pe malul râului, iar în paralel Enciso întreține relații cu văduvele ale căror soți au murit, generând copii.
Printre personaje se află Dungwen, interpretat de Christian Bables, fiul adult al uneia dintre aceste relații, care refuză să recunoască moștenirea mestizo. Enciso insistă ca el să conducă următoarea expediție pentru marmură destinată altarului bisericii. Dungwen este tată a două fete care, de fiecare dată când pătrund în pădure, strigă către copaci. De asemenea, apare Babayeng Indimatadog, interpretată de Isabel Sandoval, o vindecătoare itinerantă care călătorește cu fratele său Himamat, interpretat de Ronnie Lazaro. Când refuză conversia catolică, este arestată și ținută într-o celulă improvizată, în timp ce Himamat încearcă să obțină ajutor.
Filmul are o durată de 151 de minute și marchează o revenire la alb-negru preferat de Diaz, cu imagini descrise ca bogate în detalii de la alb la negru. Regizorul menține o distanță formală, folosind cadre largi și medii, cu o compoziție atentă a spațiului și a planurilor. Sunetul este dominat de șuieratul insectelor și foșnetul frunzișului. Diaz a experimentat anterior cu estetici diferite, de la video de joasă definiție în Heremias la splendoarea picturală din Magellan.
Narațiunea evită arătarea directă a violenței, preferând să prezinte pregătirea și consecințele. Finalul conține o declarație care vorbește despre eliberare, prezentată ca o viziune situată în viitor, nu realizată. Recenzia subliniază că Diaz acordă prioritate adevărului istoric în locul soluțiilor narative convenționale de răzbunare colectivă.
